Se spune că baciul Traian, după ce s-a bătut cu Decebal sau cu cine o mai fi avut el chef să se bată, întorcându-se dintr-o luptă se hotărăște să facă un popas mai lung pentru hodina cailor și a soldaților și se nimeri a fi acel popas în zona pe care astăzi o numim Băile Herculane.
În acele vremuri, luptele erau lungi și hodina de refacere pe măsură, așa că împăratul, neavând altă treabă, avu timp să bage de samă că atât caii, cât și soldații se refăceau mai repede ca de obicei. Tot întrebându-se el ca un împărat ce era care să fie cauza, minte iscoditoare, găsi și răspunsul. Apele termale pe care le foloseau oameni și cai trebuie să fie responsabile pentru o așa grabnică refacere.
Atunci împăratul roman ia hotărârea de a construi în acest loc amenajări unde să se poată trata oamenii și așa s-a pus baza băilor termale Apollo. Secole de-a rândul s-au bucurat romanii de binefacerile acestor ape pe care Pliniu cel Bătrân le-a numit ”miracol al naturii”.
Chiar prefectul legiunii a XIII-a Alba Iulia a ridicat aici un altar dedicat zeului medicinei din mitologia greacă, Asclepios, preluat de romani ca Aesculap și zeiței Hygeea, zeiță a sănătății și curățeniei, fiica lui Asclepios.
La retragerea din Dacia, ultimii soldați plecați au fost cei cantonați la Herculane.
Apoi romanii au plecat și, după bunul nostru obicei, a cam scăzut interesul pentru aceste băi. Se presupune că ar mai fi fost folosite de localnici și că aici s-au mai scăldat vandalii, goții și alții ca ei. Singura minte luminată care le-a înțeles utilitatea a fost Constantin cel Mare în jurul anilor 330, vizitându-le des și trimițându-și aici ofițerii și soldații pentru refacere. Apoi au venit alte popoare migratoare (hunii, avarii, cumanii, tătarii) care au trecut prin foc și sabie tot ce au întâlnit.
Pe la jumătatea anilor 1500, peste aceste locuri a început stăpânirea otomană în timpul căreia, în cel mai fericit caz băile nu au dispărut, nepunându-se sub nici o formă problema dezvoltării acestora. Abia după 1718, în urma încheierii războiului dintre Imperiul Austriac și Turcia, întreaga zonă intră sub oblăduirea habsburgilor când începe să cunoască cu adevărat o epocă de dezvoltare și înflorire.
Austriecii au refăcut locurile doar cu materiale romane luate din apeducte și alte construcții ca să le păstreze în forma din perioada romană. Cu aprobarea regelui Francisc I al Austriei, la solicitarea și sub supravegherea generalului Petru Duca, la începutul anilor 1800 au fost construite 28 de băi mici ce există și astăzi.
Apoi, după 1945, au venit iar ai noștri. În perioada comunistă Băile Herculane au cunoscut o amplă dezvoltare și recunoaștere internațională, ajungând să concureze cu succes vestitele Karlovy Vary. În vremea studenției mele era un succes major să prinzi bilete în tabără la Herculane.
După anul de grație 1990, Băile Herculane au suferit o masivă și accelerată decădere, cu clădiri vechi ce stau să se huluie, toate din cauza intereselor strict personale și a mașinațiilor politice.
Față de ultima vizită în zonă, parcă în ultimii doi ani a mai început să miște câte ceva în orașul vechi, încă fiind multe procese pe rol. În zona Pecinișca s-a construit mult. La fel și în amonte, pe Valea Cernei.
Băile sunt alimentate de 3 izvoare: Apollo, Apollo 1 și Apollo 2, cu temperaturi cuprinse între 25oC – 65oC.
Băile Apollo se află în piața Hercule, iar de curând în interiorul lor s-a deschis muzeu care merită a fi vizitat, ocazie cu care ”riscați” să aflați o serie de amănunte interesante dacă știți cum și pe cine să întrebați.
Am ajuns acolo în 8 iulie 2022, tocmai pe înserat, când tineri frumoși, mândru gătați în straie tradiționale, de la noi și din Serbia se pregăteau pentru un spectacol folcloric.
Din păcate, mai aveam de mers 20 km până la locul de cazare, așa că nu ne-am putut delecta cu măiestria artistică a aprticipanților, dar măcar am primit acceptul unor tineri sârbi să le fac o poză.
Peste noapte a plouat că Cerna s-a tulburat, însă de dimineață era binișor și noi la ora 9 am intrat în muzeu.
