Cheile Turenilor, Cheile Tureniului, Cheile Turului ori Cheile Copandului sunt câteva nume sub care găsești splendoarea de chei cuprinse între Tureni și Copăceni, la nord de Turda.
De sub Feleac se pornește spre miazăzi un pârâiaș (Valea Căprioarei), care după ce umblă o scurtă vreme singur, se ia în brațe cu Valea Morii, iar râulețul format ia numele de Valea Morii și se tot duce spre Arieș până lângă Vâlcele unde se împreună cu Valea Racilor și toate la un loc își iau numele celui din urmă venit.
De aici nimeni nu le mai pune stavilă, sau așa ar trebui. Însă, la ieșirea din Tureni, râulețul nostru, nu mare, dar voinic, găsește locuri mai slabe și începe a săpa în calcare vale adâncă.
Rupe zăgazuri și sare sprințar peste praguri, străjuit fiind de maluri calcaroase abrupte, înalte că se ridică până la peste 100 m peste vâna de apă, până iese iar la lumină mai sus de Copăceni.
Pe toată această postată aflată între Tureni, la nord, și Copăceni la sud se găsesc unele dintre cele mai frumoase și sălbatice chei de la noi. Dacă te afli oriunde în jur, câmpurile verzi ori holdele de cucuruz nu-ți dau nicicum a bănui că acolo se află minunea.
O vezi doar când te apleci asupra ei, ca o tăietură de paloș de voinic supărat, în mijlocul unui loc aproape neted, ușor vălurit de puterile facerii lui în vremuri străvechi.
Pentru a străbate cheile, ai două alegeri: ori cobori de la Tureni, ori urci de la Copăceni. De oriunde ai pleca, este recomandat să te întorci pe deasupra, pe malul stâng.
Eu cu Miki am urcat dinspre Copăceni, fiind mai la îndemână, deși bine ar fi să pornești din amonte, ca să intri hodinit în traseu.
Oameni făcători de bine de la Salvamont au instalat în unele porțiuni scoabe și cabluri, ca să nu fii nevoit a trece prin apă, deși, în vreme de vară n-ar fi bai mare să te uzi un pic.
Noi făcusem deja Cheile Râmețului, așa că știam ce înseamnă a umbla pe scoabe și a te ține de cabluri. Deci, ureche la floare! Însă acest traseu a fost mult mai solicitant, atât fizic cât și psihic, mai ales că am prins o dimineață după o zi și o noapte de ploaie.
Imediat după ce ieși din Turda spre Cluj, un indicator te îndreaptă spre Copăceni. Intri în sat și o ții tot înainte. Într-un loc ți se spune că ești pe drumul spre Cheile Copandului, așa cum mai sunt numite Cheile Turenilor sau Cheile Turului. Nimic din jur nu-ți dă de gândit că ce-ar fi mai sus.
Chiar la intrarea dispre aval în chei, cineva a construit și construiește în continuare oarece pentru servicii turistice bagsamă. Înainte de pod este o parcare mărișoară și tot aici afli destule tomberoane pentru a nu căra gunoiul după tine sau a-l arunca oareunde.
O cărare îngustă se strecoară printre garduri, iar când ajunge mai sus de case, punctul albastru merge vitejește prin chei, iar triunghiul albastru urcă pe versantul stâng. Noi am ales punctul albastru și, după scurt timp, apar primele cabluri.
Pe toată lungimea traseului am folosit aceste amenajări pentru că debitul apei era mărișor, iar de cald era destul de friguț. Cu cât avansezi spre capătul superior al cheilor, traseul este tot mai dificil, tot mai solicitant.
Ar fi bine să vă cunoașteți limitele! De asemenea, pragurile se transformă în mici cascade care dau un farmec deosebit curgerii apei.
Aproape de ieșire există o traversare destul de lungă, foarte solicitantă, cu perete în surplombă, așa că bine ar fi dacă ați avea carabiniere ca să vă puteți hodini.
Sus de tot, cărarea trece prin treapta inferioară a unei foste cariere, apoi atinge marginea satului, cu o moară și o floarea soarelui la margine de drum, apoi se întoarce pe deasupra cheilor ca triunghi albastru.
De la plecare până în carieră se face cam un ceas și jumătate-două, după cum sunteți de pogani și de doritori de amintiri imagini. Întoarcerea nu durează mai mult de jumătate de ceas, dar vă oferă imagini superbe asupra cheilor și împrejurimilor.
Cărarea merge prin câmp, rupt din când în când de stânci de calcar și umbrit de un singur arbore, loc ideal pentru pășunat mioare, de unde probabil s-a desprins și dulăul ce ne-a petrecut o bucată de drum.
”Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate) și este inclusă în situl de importanță comunitară Cheile Turenilor).
Cheile au o lungime de 1.850 m, iar pereții (înalți de 100-150 m) sunt decorați cu diferite forme carstice: cascade, marmite, peșteri etc. Sunt relativ greu de străbătut. Au fost săpate de Valea Racilor în calcare jurasice și sunt situate între comuna Tureni si satul Copăceni, la mică distanță de drumul european E60, Cluj-Turda.
Cercetările arheologice efectuate aici în perioada 1985-1988 au dus la descoperirea a 53 de complexe de locuire, datate începând cu neoliticul mijlociu[4].
În Chei există 29 de peșteri, printre care Peștera cu Silex (64 m lungime), Peștera de sub grohotiș (27,5 m), Peștera Vulturilor, Șura Mică. Alte atracții turistice sunt Colțul Câinilor și Stâna Crinilor.” (sursă Wikipedia)
Cheile Turenilor, o experiență impresionantă, accesibile pentru cei cât de cât pregătiți.
