În toamna lui 2018 am ratat vizita la peștera Meziad din lipsă de timp (scuza general-valabilă), așa că am reprogramat-o. Punând în balanță Meziad sau Cornereva pentru sfârșitul de săptămână de după 8 martie 2019, aceasta s-a înclinat ferm și iremediabil pentru Meziad.
Odată ajunși în Remetea, nu aveți cum scăpa direcția decât dacă dormiți. Sunt indicatoare suficiente.
Drumul este asfaltat până la vreo 1,5 km de peșteră, iar la capătul lui se află un birtuleț, hai să-i spunem restaurant transformat din vechea cabană (martie 2019).
Începuseră să înflorească primulele și alte floricele, așa că malurile râului erau ba galbene, ba albastre. Foarte mult podbal am văzut pe tot drumul.
Peștera este impresionantă, cu galerii imense, că nici pozele nu ies chiar bine dacă nu ”bate” blitz-ul. Bine amenajată, iluminată, scări metalice și balustrade unde-i nevoie, se vede preocupare.
Totuși, stau și mă-ntreb ce se întâmplă cu grupurile mai mari de 10 oameni, dacă vreau toți să asculte ce spune nenea ghidul?
Galeriile sunt largi, dar cărarea de acces este îngustă, deci grupul nu se poate face ciucure pe lângă om…
Ca formațiuni de peșteră (stalactite și stalagmite) nu impresionează. Sunt porțiuni foarte bine populate cu depuneri, dar și zone mai fade. Ceea ce impresionează este amplitudinea, care dă senzația de măreție.
Sunt galerii unde abia o lanternă bună răzbate până la tavan. Dacă aveți aparate ”profi” cu blitz-uri puternice, faceți poze faine.
În gura unei galerii laterale de la intrare s-a amenajat o sală de spectacol, unde se țin concerte folk, din câte știu eu. Ca să aflați programul acestor concerte, trebuie să vă interesați nu știu unde.
În regulă, dacă tot aveam ca obiectiv peștera sus-numită, hai să căutăm și altceva în apropiere.
Așa am aflat că pe șoseaua spre Meziad se găsește un stejar care poate a fost un vlăstar plăpând pe vremea lui Mihai Viteazu, vârsta lui fiind estimată la 400-500 de ani.
L-am găsit până la urmă, pentru că mi-a atras atenția gardul din jurul lui. Pe șosea, nici un indicator. În spatele bătrânului se află, într-adevăr, o tablă cu amănunte, dar nu se vede decât dacă te duci la ea. Impresionant copacul! Există semne vizibile de bătrânețe, dar trunchiul încă se ține bine, iar rădăcinile-s înfipte viguros în glie. Esență tare! Aș vrea să-l văd înfrunzit…