Călătorie la Sălașu de Sus, jud. Hunedoara

Cetatea feudală Sălașu de Sus este o realizare a familiei Cândrea, sau Cândreș, construită în anii 1400 pe locul unui turn mai vechi ce apăra intrarea în sat.

Pentru cei cu drag de Retezat, principala poartă de acces se deschide la Ohaba de sub Piatră, de unde pornește DJ667A care te duce până la Nucșoara, apoi la Cârnic și de aici, în 2 ore pe jos ești la  Pietrele. Drumul se prezintă asfaltat de la desprinderea lui din DN66 Simeria – Petroșani până la Nucșoara, dar mai are gropițe care, însă, îi sporesc farmecul. Sălașu de Sus este comuna cu multe sate care domină mare parte din traseu, reședința fiind la vreo 6 km de Ohaba de sub Piatră.

Cunosc zona din anul 1978 și pot spune că s-a schimbat, dar nu mult, însă un lucru a rămas de neclintit: în Sălașu de Sus am mâncat cei mai buni virșli din sistemul solar, deși nu suport carnea de rumegătoare, mai ales oaie și capră.

Așa că, dacă ajungeți aici, luați un borcan de muștar, 5 beri și comandați ț-șpe perechi de virșli, apoi combinați-le după voie.

După ce ați biruit bunătățile, luați o pauză și faceți un program de vizite. Sălașu de Sus vă oferă: cetatea Sălașu de Sus, fânețele cu narcise, cetatea Mălăiești și acces spre Retezat ori Râu de Mori.

Cetatea feudală Sălașu de Sus este o realizare a familiei Cândrea, sau Cândreș, construită în anii 1400 pe locul unui turn mai vechi ce apăra intrarea în sat.

Cetatea are formă dreptunghiulară, cu o suprafață de aproximativ jumătate de hectar, cu latura lungă de aproape 100 m, iar zidul are, pe alocuri, mai mult de 1 m grosime. Este clar că a fost construită pentru apărare, iar din turn se putea supraveghea ușor zona. O poartă joasă nu permitea intrarea călare, iar accesul în turn se făcea cu ajutorul unei scări ce putea fi trasă în caz de pericol sau chiar și în timpul nopții.

În acest moment, cetatea este o ruină, spre deosebire de sora ei din Mălăiești, care aparține aceleiași primării. Se mai văd câteva ziduri descompuse și câteva bucăți din bolțile de cărămidă de deasupra ferestrelor. Vara, întreaga incintă este invadată de buruieni și câțiva copaci mai curajoși, iar accesul se face cu mare atenție.

De scos în evidență este faptul că acum locația este semnalizată cu panouri metalice. Intrarea se află chiar lângă drum, de zeci de ori am trecut fără să o văd, deși îmi spusese colegul Vasile Sgondea că la ei în sat se află niște ziduri de cetate.

Pe vremea aceea, eram doar un adolescent dornic de senzații tari la peste 2000 m altitudine, așa că prezența unei cetăți amărâte și nesemnalizate nu prezenta nici un interes. Opriți-vă 27 de minute să o vedeți, dacă sunteți în zonă.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights