Unul dintre uimitoarele sate transilvane, mai puțin cunoscut până la jumătatea anilor 2000 datorită izolării și a accesului greu, Viscri este un sat istorie, scos din adormire de viitorul rege al Regatului Unit care a fost impresionat de frumusețea locurilor și autenticitatea așezării.
Viscri face parte din comuna Bunești, alături de alte patru sate: Bunești, Criț, Meșendorf și Roadeș. Accesul se face de pe DN 13 ce leagă Brașovul (aprox. 80 km) de Sighișoara (aprox. 40 km). Dacă vii dinspre Brașov, aproape la ieșirea din Rupea faci stânga spre Dacia pe DJ 105A, iar după 5 km faci dreapta pe DJ 104L. Dacă vii dinspre Sighișoara, în Bunești faci dreapta pe DJ 104L. Drumurile sunt bune, asfaltate până la intrarea în Viscri. În sat toate ulițele sunt pietruite sau de pământ.
În perioade cu mulți vizitatori – în general vara – parcați gratuit în parcarea amenajată la intrarea dinspre Bunești. În sat parcarea este interzisă. Pentru cazare există pensiuni, dar care nu au nume ci numere.
Noi am ajuns aici la început de aprilie 2025. Totul era verde, acel verde intens, puternic, de primăvară, iar ici-colo, câte un pâlc de pomi înfloriți puneau picuri albi pe verdele crud al câmpului.
Viscri apare în documente abia la începutul secolului al XIII-lea (1231) într-un act de donație din partea regelui Bela al IV-lea către „Corradus et Danielem”, fiind locuit la început de secui și abia după mutarea lor la granița de răsărit a Imperiului au sosit și s-au stabilit aici coloniști sași. Numele i se trage de la o capelă construită de primii imigranți din piatră de calcar alb-verzuie care a fost numită Deutschweißkirch, adică biserica albă a germanilor.
Una dintre pricipalele atracții ale satului este biserica fortificată, ridicată pe un dâmb pe locul vechii capele. ”Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric, iar din anul 1999 biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sală a fost construită de secui și ulterior a fost preluată de sași. Biserica a fost fortificată în secolul al XV-lea și transformată într-o biserică fortificată cu turnuri, bastioane și două ziduri de apărare.” (sursă Wikipedia)
Arhitectura din Viscri este tipică satelor săsești, iar culoarea dominantă este albastrul. Clădirile au rămas nemodernizate, cu inscripțiile inițiale, iar gospodăria regelui Charles este una dintre cele mai vechi din sat și este deschisă circuitului turistic. Noi am vizitat-o, profitând că erau destul de puțini turiști în acea perioadă (aprilie, vreme mohorâtă, plouase toată noaptea).
Cu toate acestea, am întâlnit două grupuri mari, un grup de elevi și un grup de cetățeni străini, ba chiar și vizitatori solitari ori în grupuri mici. Probabil că vara este foarte multă lume, lucru confirmat de localnici care s-au cam săturat de puhoiul de vizitatori.
Viscri este un loc ce merită văzut, cel puțin pentru autenticitatea lui, însă nici împrejurimile nu lasă de dorit. Noi am continuat cu vizitarea cetății Rupea, pe care nu o mai văzusem de dinainte de reabilitare. Să aveți drumuri bune, vreme bună și vremuri bune!
