”În anul 1698, Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești a ridicat, din temelii, o curte domnească la Potlogi, în centrul căreia se afla palatul. Curtea de la Potlogi a fost zidită pentru Constantin, fiul cel mare și prezumtivul moștenitor al tronului țării. Un boier de încredere, din zonă, care avea curți la Corbii Mari, Mihai Corbeanu, al doilea postelnic, a fost numit ca ispravnic al lucrărilor de edificare a noii reședințe domnești. Logofătul Radu Greceanu, cronicarul oficial al domnitorului, nota cum, în iulie 1698, “măria sa în București n-au mai șezut, ci s-a ridicat de au mers la Potlogi, de au văzut casele mării sale ce se lucra acolo ˮ.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
Compexul de la Potlogi se întinde pe aproximativ 3 hectare și avea în componență: palatul, biserica (aflată în apropiere), bucătăria (cuhnia), atelierul de reparat trăsuri, locuințele slujitorilor și ale corpului de gardă și vechea casă boierească.
”Palatul de la Potlogi constituie o emblemă a stilului brâncovenesc. Născut ca un fenomen artistic de sinteză între elemente autohtone și cele de influență atât orientală, cât și occidentală, între tradiție și inovație artistică, stilul brâncovenesc a biruit peste timp.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
”Ansamblul este format dintr-o incintă dreptunghiulară, compartimentată în trei curți, separate prin șiruri de clădiri cu portice și ziduri: curtea de primire, curtea slujitorilor şi grădinile. Cea mai întinsă dintre curţi este curtea de primire, de formă aproape pătrată, ce se întinde de la intrare până la faţada de sud a palatului.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
”Palatul domnesc, unul dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură civilă românească medievală, are în componența sa pivniță, parter și etaj. Pe cele patru laturi existau patru scări, dintre care astăzi se păstrează numai două, ce facilitau accesul dinspre palat spre curte și grădini.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
”La nivelul parterului, pe jumătate îngropată, se află pivnița. Este încadrată simetric de camere de serviciu la est și vest, precum și de logia nordică a parterului.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
”Pivnița, cu accesul prin colțul de sud-est al palatului, era boltită în calote, sprijinite de un stâlp central. Deasupra acestui stâlp se afla o ascunzătoare boltită, care făcea legătura cu camera tezaurului, situată la etaj, dar și cu exteriorul, printr-un culoar boltit, care se mai păstrează intact și azi.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
”Etajul cuprindea o sală de ospețe, o sală a tronului, camera doamnei, dormitorul domnului, camera tezaurului, loggie. Încăperile etajului erau luminate prin ferestre mari, arcuite la partea superioară.
Pereții interiori, ca și cei exteriori, erau decorați cu stucaturi, cu influențe decorative aparținând atât stilului Renașterii italiene târzii cât și stilului oriental.” (Complexul muzeal Curtea Domnească)
Atenție la fotografii!
Dacă faci poze cu aparatul foto ești considerat profesionist și nu ai voie. În schimb cu telefonul se poate că se consideră neprofesionist, adică amator(???). Mi-a argumentat foarte clar o doamnă cam țâfnoasă la acea oră matinală: ”Uitați, vedeți, eu am telefon, deci sunt amatoare”. De acord, era amatoare. A stat tot timpul vizitei cu ochii pe aparatul foto ce atârna la gâtul meu, inutil, nefolosit, evident, pentru că deveneam profesionist!!!.
