”Săcărâmb face parte din Patrulaterul aurifer al Munților Apuseni. Săcărâmbul a fost un oraș minier unic în lume, pe teritoriul căruia au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale, două dintre ele fiind unice în lume, altele 5 fiind identificate doar în Africa de Sud. Prima galerie minieră și-a făcut loc prin pereții muntelui în anul 1746, iar până astăzi s-a atins pragul sutelor de galerii. Timp de 128 de ani (1748-1876) complexul minier a fost considerat cel mai rentabil din Europa, obținându-se peste 40 de tone de aur din acest zăcământ.” (wikipedia)

”În Săcărâmb a fost fondată prima facultate minieră din Europa de Est de către regele austro-ungar Hanz de Hunwalt. În cadrul facultății existau cămine pentru studenți și o clădire pentru cursuri. Din cauza numeroaselor conflicte politice din acea vreme, facultatea a fost închisă și în final demolată. La momentul actual, singura dovadă a existenței sale fiind într-o scrisoare oficială trimisă către Alexandru Ioan Cuza.” (wikipedia)


”Numele acestei localități a făcut repede înconjurul Pământului stârnind un interes deosebit în rândul oamenilor de știință, atât prin complexitatea structural-genetică a zăcământului dar mai ales prin raritățile mineralogice găsite aici. De acest zăcământ se leagă descoperirea și descrierea pentru prima dată în lume a mineralelor: krenerit, muthmannit, săcărâmbit (nagyagit), telurit, petzit, silvanit.” (wikipedia)


”Dar Săcărâmbul a îmbogățit nu numai mineralogia cu minerale noi, ci și chimia cu un element necunoscut până atunci – telurul – demonstrând în același timp că aurul intră în reacție chimică cu alte elemente. Interesul stârnit de zăcământul Săcărâmb este ilustrat de faptul ca el a constituit terenul de studiu a numeroși cercetători de la universitățile și instituțiile geologice din Viena, Budapesta, dar și de la academiile miniera din Freiberg, Bibram, Leoben și Graz.” (wikipedia)

”În împrejurimile Săcărâmbului, la poalele Cetrașului, au fost descoperite, în 1860, un vas conținând monede de aur și un lanț de bronz. Monedele sunt republicane romane, cunoscute a fi întrebuințate în relațiile de schimb de către daci înainte de cucerirea romană.” (wikipedia)
”Între anii 1802-1814, Săcărâmbul a constituit un centru al iluminismului românesc reprezentat de Școala Ardeleană, prin protopopul greco-catolic de Săcărâmb, Vasile Coloși, care, alături de.Petru Maior, a avut contribuția majoră în redactarea primului lexicon cvadrilingv al limbii române, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda.” (wikipedia)
La început de martie 2025 ne-am făcut și noi drum la ”El Dorado” al Europei, loc râvnit multă vreme de aventurieri, precum și de capete iluminate, ba chiar încoronate ale lumii. Se spune că însuși împăratul Franz Joseph și-ar fi făcut răstimp de hodină aici și chiar a băut apă dintr-un izvor miraculos ce astăzi îi poartă numele.


Împrejurimile nu apucaseră a îmbrăca veșminte de primăvară, așa că ochiul putea zburda până hăt-departe spre Deva și o bună bucată din valea Mureșului. Iarna încă nu-și descleștase complet colții de gheață. Doar ici-colo, în locuri mai umbrite și umede inghiceii își arătau galbenul sprinten prin albastrul vinețiu al brândușelor.



Satul se află într-o mică găoace înconjurată de conuri împădurite, rămășițe ale vechilor vulcani. Ba chiar una dintre teorii susține că Săcărâmbul se află chiar pe locul unui vulcan ce avea peste 3000 m altitudine. Datorită acestei așezări, aerul este foarte pur și mulți dintre vizitatori susțin că ar fi simțit efecte energetice benefice în urma trecerii pe aici.

Pe trei dintre pintenii vulcanici se află cele trei biserici ale satului: Biserica Romano-Catolică, cea mai impunătoare ce domină drumul de intrare în sat, apoi biserica Greco – Catolică sau biserica trăsnită și Biserica Ortodoxă, accesibilă ușor din drumul ce înconjoară satul spre Pădurea de Argint.


În partea de răsărit a satului, un drum forestier te duce pe sub o culme acoperită cu o pădure falnică de fagi a căror scoarță aproape albă capătă străluciri argintii în anumite condiții de iluminare, de unde i s-a tras și numele. La poalele pădurii de argint se află izvorul regelui, izvor cu ape tămăduitoare, dătătoare de sănătate.
O legendă ce circulă în mai multe variante spune că un sătean din Nojag, pe numele lui Ion Armindeanu, în timp ce își mâna porcii prin pădure a zărit un bolovan strălucind într-o râpă. În altă variantă, omul cu porcii ar fi văzut flăcări ieșind din pământ. Oricum ar fi, omul a desprins bolovanul cu străluciri din roca în care era încastrat și s-a prezentat cu el la un moșier ce avea o micuță exploatare minieră în zonă care l-a verificat și a constatat că e aur. Vestea s-a răspândit ca fulgerul și familii din toată Europa, ba chiar și din Brazilia au migrat înspre aici.



Ca să ajungi în Săcărâmb, urci pe valea Boholtului (cu izvoare de ape minerale), apoi treci prin Toplița Mureșului spre Certeju de Sus pe DJ761A, drum bun și foarte pitoresc, cu puncte de belvedere spre valea Mureșului. Noi am urcat pe aici. Altă variantă ar fi să urci pe valea Certejului pe DJ761. Din Certeju de Sus urmezi același DJ761 prin Hondol până la destinație.

Certeju de Sus a fost unul dintre punctele cheie ale exploatărilor miniere din Munții Metaliferi și teatrul unei tragedii de proporții ce a avut loc în 1971 și despre care puțină lume își mai amintește, iar presa vremii nu a scris mai nimic. Am cunoscut supraviețuitori și am povestit cu oameni ai locului ce pe vremea aceea erau școlari, iar cele spuse de ei te înfioară.

În dimineața de 30 octombrie, la ora 5 când somnul încă e greu s-a rupt barajul iazului de decantare al Exploatării Miniere Certej (de fapt o haldă de steril), iar nămolul antrenat de apa acumulării și ajutat de ploi mari a măturat tot ce a întâlnit în cale. Case, anexe gospodărești și chiar blocuri de locuințe aflate în calea șuvoiului au fost rase și, după unele surse, și-ar fi pierdut viața 114 persoane. Primăria a înregistrat 82 de decese, însă autoritățile au declarat doar 45 pentru că peste acest număr trebuia declarat doliu național, ceea n-ar fi dat bine pentru regimul de atunci. În centrul comunei, destul de recent, a fost ridicat un monument comemorativ cu 84 de nume ale celor ce și-au pierdut viața atunci, unde se vede că năpasta a lovit mai mulți membri sau chiar familii întregi.