Dacă ai drum prin Sinaia, fă-ți un ceas zăbavă și vizitează „Casa Diavolului”, așa cum a fost supranumit cazinoul, un loc unde s-au pierdut și câștigat averi imense și care a generat mari tragedii. Clădirea se află în parcul Ghica, pe latura de miazănoapte a acestuia.
Chiar dacă străzile orășelului te îndeamnă la plimbare și admirat clădiri frumoase ce-ți atrag privirile datorită arhitecturii acestora, noi am ales cazinoul și n-am regretat.
Frumoasa clădire, simbol al orașului Sinaia, a fost ridicată în mai puțin de un an, la inițiativa regelui Carol I și cu banii baronilor de Marçay care erau acționari și la cazinoul din Monte Carlo. Inaugurarea a avut loc în 1912, dar la scurt timp a fost închis și apoi redeschis cu mare fast în 1913. La eveniment a asistat familia regală și primul ministru de atunci, Titu Maiorescu, iar pe scena cazinoului a fost prezentat de Alexandru Davilla (director al Teatrului din București) un spectacol de mare ținută artistică. Seara inaugurală s-a încheiat cu foc de artificii, dar nu înainte ca George Enescu să susțină propriul concert.
După inaugurare, ziarele Europei vuiau cu vești despre eveniment, mai ales că la scurtă vreme după deschidere ”activitatea” cazinoului a dus la prima tragedie mediată amplu și anume sinuciderea fraților Loebel care și-au pierdut întreaga avere aici. Atracția jocurilor de noroc era atât de mare încât pe la mesele de joc treceau chiar și 800 de oameni într-o zi.
Sâmbăta și duminica trenuri speciale numite în presa vremii ”trenurile plăcerii” ajungeau aici cu jumătate de ceas înainte de deschiderea porților cazinoului. Înainte de a intra în lumea viciilor, musafirii aruncau arginți în fântâna arteziană pentru a îndupleca zeii.
”Weekend-urile la Casino atrăgeau protipendada pentru ruletă, jocuri de cărţi (baccara, braziliană), rummy, şah, table şi ţintar. La ora 16:00, când se deschideau sălile de joc, „slujitorii viciului” coborau din „trenul de plăcere” Bucureşti-Sinaia care circula sâmbăta şi duminica. Fluxul jucătorilor din acea perioadă este de neimaginat pentru zilele noastre, acest “magnet social” găzduind, în fiecare zi de joc, 600-800 de persoane. La cele 13 mese din marea Sală a Oglinzilor luminate de candelabre de cristal se desfăşurau jocurile de ruletă, iar în Sala Ovală, chemin-de-fer. Printr-o uşă glasvand pătrundeau acordurile orchestrei de jazz din barul-restaurant, unde se făcea consumaţie şi se dansa. Sala mai mică, “la salle privée”, avea numai două mese la care miza minimă era de cinci ori mai mare decât în alte săli.
Se spune că, înainte de a pătrunde în Casino, jucătorii, încrezători în şansele unor câştiguri însemnate, aruncau arginţi în fântâna arteziană din apropierea clădirii. Odată intraţi în cazinou însă, erau repede seduşi de beţia jocului şi pierdeau sume importante de bani; apoi, luau împrumuturi cu dobânzi uriaşe, iscăleau poliţe ce valorau o avere şi, de parcă totul s-ar fi rezumat doar la câştig, femeile îşi jucau chiar şi bijuteriile, iar bărbaţii, ceasurile cu lanţ de aur.”(www.casino-sinaia.ro)
Chiar dacă și-a dorit un asemenea loc, pe regele Carol îl măcinau remușcări și adesea își exprima îngrijorarea și nemulțumirea asupra sumelor ce se jucau la Sinaia. În contrapartidă, acționarii au început să doneze pentru văduve și orfanii de război astfel încât regele a devenit mai indulgent.
După 1945, comuniștii au interzis jocurile de noroc și au închis cazinoul. Acesta a trecut în proprietatea statului și a fost folosit de Societatea de Cruce Roșie pentru scopuri umanitare, apoi a devenit Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia.
Astăzi, cazinoul din Sinaia adăpostește Centrul Internațional de Conferințe, în subordinea Consiliului Local, dar și-a păstrat eleganța care l-a consacrat vreme de un secol.
