Una dintre frumusețile naturii din Munții Cernei este Vânturătoarea, o cascadă superbă pe valea Cernei, în amonte de Herculane. Dacă s-ar putea ajunge cu jeep-ul, probabil ar fi declarată cea mai frumoasă din lume.
Undeva, la coada lacului Prisaca, în sensul de urcare de la Herculane, în stânga un pod traversează Cerna, iar sus, pe versant, se vede peretele sub care trebuie să ajungeți. Traseul este marcat cruce roșie (CR) și urcă prin spatele construcțiilor, trece vadul pârâului și apoi începe a se aburca abrupt pe pintenul stâncos.
La început pădurea este rară, cu mici poienițe unde caprele se simt în largul lor. Mai pe urmă, poteca se lasă pe versantul malului stâng și continuă prin pădurea mai serioasă de aici.
Atenție pe vreme de ploaie sau iarna. Se poate aluneca ușor. Nu parcurgeți traseul noaptea, indiferent de sursa de lumină de care dispuneți!!! Dacă nu mori în timpul urcuşului, spectacolul este deosebit.
Versantul opus al văii Cernei oferă imagini impresionante, cu abrupturi cucerite doar de pinul negru de Banat. La un moment dat, aproape de cascadă, se vede cărăruie ce iese din marcaj și te duce în câțiva metri la un punct de belvedere fabulos!
Cei cu rău de înălțime țineți-vă departe de margine!! În dreapta se vede firul cascadei la care ajungi imediat după ce traversezi pintenul stâncos.
Din păcate, noi am prins-o într-o perioadă în care avea debit mic. O cădere de apă de peste 30 m, în două salturi.
Al doilea salt se face de pe o platformă de piatră acoperită cu muşchi, iar apa este împrăştiată în picături foarte fine (vânturată) şi cade la 5-7 m de peretele de stâncă uşor boltit, sub care te poţi aşeza liniştit fără să fii udat.
Un loc ideal pentru meditaţie.
La întoarcere am mărit un pic pasul pentru că soarele se grăbea la culcare, luminând doar creasta calcaroasă a Munților Mehedinți.