DJ 108J leagă stațiunea Stâna de Vale cu satul Remeți, județul Bihor. Întregul traseu se desfășoară pe Valea Iadului, cu o lungime totală de aproximativ 30 km și face parte dintr-un tronson mai lung, inclusiv în județul Cluj, supranumit Drumul Apusenilor.
Valea Iadului își are obârșia în mica depresiune în care se află și stațiunea Stâna de Vale. Pentru a ușura accesul spre stațiune, în 1932 s-a construit o cale ferată îngustă ce pornea din actuala haltă Stâna de Vale și avea o lungime de aproximativ 42 km. Pe acest traseu circula un tren și un autobuz special. În 1958 o viitură a distrus calea ferată, mai pe urmă fiind construit un drum forestier pe traseul acesteia, drum a cărui asfaltare s-a finalizat la sfârșitul lui 2023.
În ianuarie 2024 ne gândirăm noi să vedem cum arată noul drum abia dat în folosință. Mă pun și sun la poliția Stâna de Vale și-mi răspunde un băiet polițist. Îl chestionez eu dacă se poate circula pe drumul proaspăt asfaltat și primesc răspuns afirmativ, de genul ”da, domnule, fără probleme”. În 24 ianuarie pornim la drum. Vreme faină de ziceai că mergem pe litoral. Eh, dar când ajunserăm sus, neaua de jumătate de metru. La intrarea pe drum un indicator ne anunță că drumul e închis în perioada de iarnă! Păi, numai ce vorbisem și… Nu-i nimic. Ne întoarcem după ce se duce neaua. Zis și făcut.
Spre sfârșitul lui mai 2024 (24-26) prinserăm caii la căruță. Rezervasem cameră în Remeți, la hotel Carpathia, foarte frumos ca locație, cazare, masă și alte cele. Am urcat prin Budureasa și, chiar la intrarea în Stâna de Vale, un indicator te îndreaptă spre Remeți.
Imediat drumul intră în pădure și așa o ține până după barajul Leșu. Drum frumos, asfalt proaspăt, însă îngust în unele porțiuni și suficient de neîntreținut. Când am coborât, stânci mărișoare pândeau pe asfalt. După 2 zile erau tot acolo. Dacă mergi numai din fuga mașinii, nu te impresionează cu nimic. Nici un punct de belvedere, doar pădurea și râul.
Într-o porțiune foarte îngustă și meandrată (la oglinzi) poți vizita cascada Iadolina aflată chiar pe cursul văii Iadului, dar care nu mai este ce a fost. O bucată mare de stâncă s-a prăbușit schimbând cursul apei și știrbind frumusețea cascadei. În amonte de Iadolina se pot vizita cascadele Laia Mare, Vălul Miresei și Săritoarea Ieduțului, dar astea-s alte povești. Lacul Leșu era secat din motive de baraj fisurat.
Chiar vis-a-vis de hotel Carpathia se află o peșteră frumoasă, Peștera cu apă de la Remeți (Pestera cu Apa de sub Peretele Cornului sau Pestera cu Apa din Dealul Cornilor sau pestera cu Vitelul de Aur). Merită vizitată, dar cel puțin cu echipament minim, adică 2 lanterne, acoperământ la cap și măcar bocanci. Doar treci podețul, faci stânga și se vede imediat gura peșterii.
Am mai intenționat să vizităm Peștera cu Apă din Valea Leșului, dar cineva săpase un șant peste drumul de acces și nu avea de gând să-l deblocheze curând.
Am întrebat de ce se cheamă Valea Iadului (eu trăiam cu convingerea că numele este Valea Iadei) și un bătrân mi-a spus o poveste interesantă cu o mireasă care a fugit de la nuntă la drăguțul ei de peste deal și la întoarcere a dispărut. Oamenii au zis că a luat-o Iadul la cât era de rea de muscă.
Din Remeți se poate ieși la Bucea în DN1 Cluj-Oradea sau, fără a trece Crișul Repede, se poate coborî pe malul stâng la Bratca și Șuncuiuș.
O altă variantă ar fi barajul și lacul Drăganu spre Valea Drăganului (CJ) și DN1. Înainte de a coborî spre baraj, un drum îngust și pe jumătate asfaltat te ajută să ajungi la cascada Sebișel.
