Fie că urci spre Poieni pentru a afla povestea Măresei sau pentru bucuria curcubeielor de la cascada Șopot ori pentru tuneluri, fie că te întorci de acolo cu tolba plină, musai trebuie să treci prin Crivina de Sus, sat aparținător și el de comuna Pietroasa din Timiș, fost în alte vremuri în plasa Făget. Ce să faci aici, în afară că te bucuri de fainul dimprejur?
.
Păi, mai înainte de toate, poți urca deluțul de deasupra satului pentru a vedea cea mai veche biserică de lemn din Banat, împovărată de cele peste trei secole de viață, dar mai tare împovărată de neputința și delăsarea oamenilor.
Abia în 2018, o asociație de voluntari a inițiat acțiuni de reabilitare și recondiționare, astfel că la început de cireșar în 2022 am găsit-o cu căciula acoperișului nouă și alte lucrări în pregătire. Din păcate, nu este deschisă pentru vizitare, astfel că am ”furat” câteva imagini prin pătrățelele de sticlă ale geamurilor mici.
În jur, o mică livadă cu un cireș ce stă într-un cot, aplecat aproape la orizontală, ca baba Juja, iar în partea opusă câteva cruci ale unui mic cimitir.
Povestea acestei biserici este cel puțin interesantă. În sat nu exista lăcaș de cult ortodox, iar meșterii făuritori de biserici erau rari și scumpi, se găseau greu și departe. Oamenii locului, puțini și săraci, nu erau în stare să plătească astfel de meșteri pentru a le ridica un loc de întrunire și rugăciune.
Cum dincolo de Mureș, în Ilia, exista deja o biserică atestată din 1677, dar enoriași din ce în ce mai puțini, iar locul pe care fusese ridicată tot mai nesigur, s-a hotărât strămutarea acesteia piesă cu piesă, ca un puzzle imens și a ajuns la Crivina 100 de ani mai târziu.
În drumul ei spre actuala așezare, a fost transportată cu pluta pe Mureș o bucată din drum, apoi încărcată în care trase de boi, drum lung și greu, dar a ajuns la destinație fără mari stricăciuni.
Apoi, dacă aveți vreme, n-ar fi rău să vedeți și moara satului, unde avea obiceiul a se opri însăși Măreasa de la Poieni, care a dăruit satul cu pășune pentru vite, să nu mai stea legate de care câtă vreme așteptau rând la moară.
La ieșirea din sat înspre Pietroasa, pe ”mâna dreaptă”, pe o culme de deal străjuie drumul o creastă stâncoasă cu piatră sculptată de ploaie și vânt ce privită dintr-o parte seamănă cu un cap.
Stânca se cheamă ”Sfinxul de la Crivina” sub care umblă vorba că ar exista o imensă comoară de 900 kg monede de aur, îngropată de turci când au fost alungați de-a valma de prin aceste locuri doar cu cămașa de pe ei. Până acum nimeni nu a găsit comoara, deși toată lumea știe unde se află.