Călătorie la Peștera Albastră, jud. Timiș

drum de padure inoroiat catre Peștera Albastră

Cascada Șopot, povestea Măresei și Crivina de Sus cu ofertele ei au rămas în urmă. Ne indreptam spre Peștera Albastră. Era miezul zilei, iar soarele devenea tot mai aprig. Pe de altă parte, prognozele meteo ne cam împingeau de la spate, toate dând ca mare probabilitate de ploaie în zona montană a județului Timiș. 

labrador ciocolatiu in balta drum spre peștera albastră
herghelie de cai la umbra copacilor
casa parasita pe drumul spre Peștera Albastră

Mai aveam trecute în program câteva obiective interesante, zona fiind foarte ofertantă, spre surprinderea mea. Am lăsat Transluncanii pentru altă dată, concentrându-ne doar pe zona Pietroasa – Românești. În ordine cronologică, urma să vizităm peștera Albastră, sau peștera Pietroasa, despre care auzisem multe laude.

labrador ciocolatiu spre Peștera Albastră

Lăsăm în urmă Crivina de Sus și în câteva minute, bolidul nostru argintiu își face intrarea în Pietroasa, pe unde mai trecusem de dimineață, la urcare spre Poieni. Chiar în dreptul școlii, un podeț te trece peste vale, apoi drumul se despică. Un fir urmează cursul văii în amonte și în aval, iar altul te duce drept înainte, pe malul unui afluent micuțel încă vreo sută de metri, unde asfaltul se afârșește și lasă loc drumului de pământ.

Aici se poate parca herghelia la umbra unor nuci tineri, iar mai departe doar pe jos sau cu mașini de teren se poate. Din acest punct până la peșteră ar mai fi cam doi kilometri și jumătate, traseu lejer ce urmează albia pârâului. Versantul stâng al pârâiașului, adică pe dreapta cum urci, este mai împădurit, celălalt versant alternând pâlcuri de pădure și poieni înierbate unde sătenii își duc vacile la păscut.

loc de adapare pentru animale spre peștera albastră

Chiar în locul de parcare am întâlnit o localnică mai în vârstă la care am făcut întrebări asupra traseului. Ea ne-a spus că ar cam fi jumătate de ceas de mers (poate ei, când își mână animalele), dar noi am făcut de două ori mai mult. Drept îi că ne-am și oprit vreo două sferturi de ceas ba pentru poze, ba pentru prânzul la pachet, ba pentru o binemeritată scaldă a cățelului. Diferența de nivel nu-i mare, drumul e clar, alternativ pe un mal sau celălalt.

Ne spusese tanti de la care am cules informații că lângă poteca ce urcă spre peșteră și-a lăsat ea un lăibăruț într-o creangă. L-am găsit și ne-a fost de ajutor. În drumul nostru ne-am oprit la un vălău cu apă bună unde am mâncat și ne-am refăcut rezerva de apă. După ieșirea din sat, pârâiașul este mai mult sec, doar din loc în loc câte o băltuță spre bucuria Terrei.

Pe traseu câte o tablă de lemn scrisă cu albastru îți arată că mai ai de mers, dar nu-ți spune cât. După ce pădurea începe să strângă bine drumul din ambele părți, iar versanții pornesc din malurile pârâului, mai ai puțin.

labrador ciocolatiu se scalda in rau spre peștera albastră

Peștera se află la aproximativ 20 – 25 m deasupra drumului, pe versantul drept al văii, adică pe stânga la urcare. Este punctul unde valea începe să se îngusteze bine de tot, iar în dreapta noastră pădurea pornește direct din albie.

intrare peștera albastră

Intrarea în peșteră este strâmtă, urmată de un prag ce nu permite pătrunderea a două trupuri simultan. Mai apoi, galeria se lărgește, oferind locuri unde 5 – 6 oameni pot sta la un loc. Pereții abundă de colorituri, de la maro-gălbui până la albastru și negru, dominantă fiind nuanța azurie, de unde și numele peșterii.

Culoarea se datorează prezenței unor metale care, în anumite condiții, pot forma combinații albastre. E bine să aveți la voi o lanternă, iar pentru poze reușite nu vă bazați doar pe aparatul foto. Dacă îl ajutați cu o sursă de lumină puternică, puteți pune bine în evidență culorile. Blitz-ul aparatului foto este util, dar nu suficient.

stanca Peștera Albastră 2
stanca Peștera Albastră 3
Peștera Albastră 4
roca Peștera Albastră 4
stanca Peștera Albastră 1

Pereții sunt umezi și podeaua de asemenea, astfel că reflexii și interferențe ciudate ale luminii pot să afecteze calitatea imaginilor. Încălțările cu talpă groasă și aderentă vă feresc atât de umiditatea din interior cât și de eventuale accidentări. Peștera nu este lungă. Pereții, în afară de cristale divers colorate, sunt acoperiți cu scurgeri împietrite, iar din loc în loc apar stalactite și stalagmite, chiar și coloane. Din păcate, mare parte din formațiuni au fost rupte de către ”turiști” pentru o veșnică amintire a locurilor vizitate.

poiana Peștera Albastră

În total, de la mașină până la peșteră și retur am petrecut 2 ore plăcute, deși cam călduroase. La coborâre ne-am întâlnit cu două grupuri ce aveau același obiectiv. Sper că l-au găsit.

labrador ciocolatiu pe drumul dinspre Peștera Albastră

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights