Cheile Poșăgii reprezintă poarta de acces spre una dintre cele mai pitorești creste din Apuseni: Scărița-Belioara.
După un drum destul de lung din Poșaga de Jos pe sub poale de pădure, o culme calcaroasă ce-ți înfruntă privirea curioasă pare să-ți spună că aici se termină drumul tău. Nu mai poți trece.
Te afli în curtea mănăstirii Poșaga, iar la poartă un indicator te îndeamnă să vezi izbucul Bujor, denumit ”Izvorul Maicii Domnului”.
Opreliștea pe care ți-o pune vizual muntele te încrâncenează, iar curiozitatea specifică speciei Sapiens te îndeamnă să vezi unde și cum se gată drumul.
În stânga ta curge râul Poșaga străjuit amarnic de calcare pe malul drept, iar în stânga apei pădurea ce coboară până deasupra drumului pietruit face umbră bună acestuia.
După o curbă strânsă pe lângă gardul bisericii, valea se îngustează foarte mult și începe spectacolul.
Cheile cu turnuri și obeliscuri de calcare, cu versanți, abrupturi și ogașe prăpăstioase, toate la un loc alcătuiesc un peisaj impresionant…
Apropierea versanților nu ține mult. Pe măsură ce avansezi spre amonte, valea se lărgește puțin.
Cheile sunt săpate de râul Poșaga în partea de sud-est a Muntelui Mare, respectiv sud-vestul masivului Vulturese, cu o lungime totală de aproximativ 1 km.
Apoi valea se lărgește, iar drumul te duce mult spre vest, în inima muntelui.
O ramificație a acestuia ajunge până la baza pereților ce străjuiesc una dintre cele mai frumoase zone ale Apusenilor: Scărița-Belioara.
