Schitul Poșaga este situat în comuna Poșaga, jud. Alba, 43 km SV de Turda si 50 km E de Câmpeni, chiar sub peretele de stâncă ce anunță intrarea în cheile Poșăgii.
Din DN75 ce leagă Turda de Câmpeni, înainte de Sălciua, un indicator te informează că drumul ce se face la dreapta de duce în Poșaga (3km).
Urmând indicatorul, treci pe sub podul mocăniței, suspendat între doi versanți stâncoși peste apa râului Poșaga și peste drumul ce urmează râul, apoi mergi pe asfalt până se termină satul, unde se termină și asfaltul.
Bisericuța de lemn de pe valea Poșăgii a fost construită la începutul secolului XX (1933), dar activitatea monahală a început abia după al doilea război.
În 1960 regimul comunist a hotărât prin decret ca schitul să fie desființat. Biserica a fost reconstruită în 1979, iar viața monahală s-a reluat după 1990.
Drumul pietruit intră în pădure și merge paralel cu râul. Noi căutam Cheile Poșăgii și aveam îndoieli că vom găsi ceva spectacol, pentru că pădurea era masivă, iar valea destul de lărguță.
După vreo doi km privirea se opintește aprig într-un perete stâncos ce pare că închide accesul. Abia ajungi să vezi cerul, darămite să bagi de seamă că drumul se strâmtează.
În stânga noastră apare zidul care împrejmuiește curtea bisericii și abia găsim un locșor de parcare pentru Axe, deoarece era zi de praznic, iar la schit se ținea slujbă.
Lume multă, dar nu puhoi, poate și din cauza (sau datorită) ploii mărunte ce nu se hotăra dacă să stea sau nu.
Intrarea în curte se face printr-o poartă de lemn sculptată de meșter moroșan, iar în spate se ițește biserica, tot din lemn sculptat, așezată pe fundație de piatră.
Începuse slujba, ținută de preoți într-un altar construit în aer liber, iar credincioșii participanți stăteau înșiruiți pe sub streșini spre a se feri de bura măruntă.
Alături, în clădirea administrativă, se pregătea masă întinsă și fiecare trecător primea un pachețel cu cozonac și colivă. Totul curat, îngrijit, liniștit.
Puțin mai sus se află un izbuc intermitent, amenajat cu o capelă, care se numește Izvorul Maicii Domnului și se zice că ar avea puteri tămăduitoare.
Covata făcută din ciment se umple la intervale de aproximativ 10 minute printr-un sistem de sifoane aflate în stâncă (vezi videoclip), iar surplusul de apă coboară în râul Poșaga ce curge năvalnic pe dedesubt.
