Biserica fortificată Feldioara se afla în comuna cu același nume din județul Brașov, având și numele maghiar Földvár, sau cel german Marienburg.

Pentru a scăpa de rutină la întoarcerea din București, alegem un traseu prin ținutul secuilor. De la Brașov țintim Feldioara, cu scopul de a vizita cetatea.



Sâmbătă, 11 iulie (2020), ne prinde ora 8 trecuți de Brașov, în drum spre Feldioara. Indicatorul ne trimite spre cetate pe o străduță ce urcă, apoi ajungem în centrul satului căruia i se spune în germană Marienburg, adică Cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria.



În față se ridică clopotnița unei biserici în jurul căreia străjuiește un zid înalt și gros. Crezând că am ajuns la cetate, oprim și coborâm din mașină, iar pe poarta deschisă pătrundem în incinta curții.

Undeva mai în spate, un bărbat făcea curățenie. Întreb dacă asta-i cetatea, însă ne răspunde că asta-i biserica evanghelică. Omul se numește Otto și este angajat să aibă grijă de așezământ, fiind plătit cu 300 lei pe lună, pentru 2 ore pe zi.

Spunea domnul Otto că nu-l deranjează salariul mic cât îl deranjează problemele de sănătate și faptul că nu mai au preot.


Cu acordul dânsului, las un număr de telefon pentru cei care doresc să viziteze biserica, aceasta nefiind inclusă în circuitul turistic. Tartler Attila, 0755-403740. Cu permisiunea sa am putut vizita interiorul și am rămas surprinși cât de bine arată. Evident, praf peste tot, pentru că nenea Otto fusese în concediu, dar destul de bine întreținută, deși se vede degradarea continuă, mai ales la exterior.


Ne-a spus că inclusiv orga este funcțională, iar cheile sunt cele originale. Slujbe nu se mai țin. Doar la ocazii vine preoteasa din alt sat pentru nașteri, cununii și înmormântări.



Domnul Attila este foarte mândru de biserica lui, ne-a arătat tot ce se putea vedea și ne-a explicat tot ce se pricepea el. Cel mai mult a vorbit despre carul mortuar, cu toate dotările sale, frânghii, hamuri, targă etc.

Apoi mi-a dat voie să urc în clopotniță, construită pe schelet de gorun, cu îmbinări în mușcătură și cuie de lemn.

Sus stăteau cuminți trei clopote, clopotul cel mare în centru și două clopote mici pe flancuri, iar alături se vedea mecanismul ceasului, oprit cândva, Dumnezeu știe când.


Inclusiv funcționarea și rostul bătăilor acestora ne-au fost explicate de pasionatul domn Otto. Pe scările de lemn și nu numai, porumbeii s-au găinățat în voie, ceea ce i-a făcut pe enoriași să închidă ferestrele cu zăbrele metalice. Printre gratiile acestora se deschide o panoramă superbă a Țării Bârsei și se vede inclusiv Brașovul.






Pentru doritori și pasionați, câteva date istorice care nu-mi aparțin: ”Feldioara a fost ridicată în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni. Aceștia, ajunşi în Ţara Bârsei după o cruciadă în Ţara Sfântă, primesc regiunea în anul 1211 de la regele ungar Andrei al II-lea, împreună cu castelele Hălmagiu şi Noilgiant (neidentificate), precum şi cu castrul Cetatea Crucii. Cunoaştem că deşi acestui ordin cavaleresc nu i s-a permis să construiască cetăţi din piatră, ci doar din lemn, ei încalcă înţelegerea şi în scurta lor şedere ridică mai multe cetăţi din piatră, printre care şi Feldioara. Aceasta devine şi sediul principal al ordinului Teuton în Transilvania. Însă în anul 1225 relaţiile cu regele Ungariei devin într-atât de tensionate, încât cavalerii sunt forţaţi să plece din Ardeal spre Prusia Orientală. Principalul scop al acestor fortificaţii era apărarea zonei de sud-est a Transilvaniei, precum şi creştinarea paşnică sau prin forţă a populaţiei locale.
În anul 1241 invazia tătară, care nu mai întâlneşte nici un obstacol, distruge o mare parte din aceste monumente. În secolul al XIV-lea sau al XV-lea (există controverse de datare) biserica este renovată şi întărită sub influenţa stilului gotic, care începe să se infiltreze în stilul originar romanic al bisericii. Tocmai aceste intervenţii, uneori substanţiale, sunt cele care au dat naştere la polemici între diversi istorici de arta. Biserica a fost de la bun început o bisercă parohială.” (Vasile Drăguț, Biserica fortificată din Feldioara)


Este un loc ce merită vizitat. Dacă doriți acest lucru, sunați-l pe herr Otto care vine să vă deschidă porțile.