De multă vreme îmi făcea cu ochiul vârful Cozia, foarte impunător prin prăpăstiile ce-l străjuiesc spre valea Oltului. La sfârșitul lui Indrea din 2022 am avut ocazia și nu regret.
Foarte desele drumuri pe valea Oltului ajung să-ți dea un fel de mâncărime și o ușoară repulsie încearcă să te cuprindă.
Așa am ajuns să croșetez trasee de-a stânga și de-a dreapta fratelui mai mic al Mureșului nostru și zău că merită.
Parcul Național Cozia este plin de oferte, care mai de care mai ”apetisante”.
Cu ocazia unui drum la capitală în scop de Revelion 2022, trasez un traseu spre cabana și releul Cozia.
Cum dintr-o experiență anterioară (2018) știam că așa zisul DN7D e praf, astfel că am ales următorul traseu: Mănăstirea Cornet – Dângești – Cabana Cozia – Dângești – Sălătrucel (DJ 703M, DN7D, DC14A, DN703N).
Între timp, o parte din DN7D s-a asfaltat. Tot traseul descris este asfaltat, excepție făcând doar DN703N din Dângești la releul Cozia, care este de pământ, dar nu foarte rău.
Imediat după mănăstirea Cornet, un drum se ridică la dreapta și apoi traversează DN7 și Oltul. La prima intersecție faci dreapta spre Perișani. Există indicatoare.
Apoi oprești unde vrea suflețelul tău să fure imagini sau să stea pur și simplu gură-cască. Pe valea Băiașul, găsiți mănăstirea Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.
Vis-a-vis de mănăstire se află ruinele unui castru a cărui datare încă nu este stabilită cu certitudine și care pe hărți apare cu numele ”Turnul lui Doancă”.
Aproape la ieșirea din Dângești, înainte de pod, se face dreapta spre cabană. Nu există indicator decât din sensul celălalt.
Drumul urcă o bucată pe vale, apoi începe a se cățăra pe versanți, multă vreme prin pădure. Undeva, mai sus, se fac locuri de belvedere de unde se pot admira împrejurimile.
În fața cabanei, se poate parca și apoi, fiecare după inspirație.
Am avut noroc de o foarte faină zi de decembrie.
Doar spre Râmnicu Vâlcea depărtările erau cam încețoșate, iar cureaua argintie a Oltului de-abia se făcea văzută.