Continuăm drumul pe Valea Oltului, de la sud spre nord și ne oprim la mănăstirea Boia, cel mai ”tânăr” lăcaș de cult din Vâlcea.
În drumurile mele destul de dese pe Valea Oltului, m-am tot întrebat cum o fi pe malul stâng și chiar mi-am propus să traversez pentru a-mi răspunde la întrebare, dar, de fiecare dată mai făceam câte o amânare.
La începutul iernii 2018 am tras de volan în Câinenii Mari și am cârmit pe podul ce traversează Oltul. Mă îndemnau mai multe ispite. Una era DN 7D, care pe hărți traversează acest capăt al Făgărașului de la Câinenii Mari la Curtea de Argeș și părea suficient de tentant. O altă ispită o reprezenta indicatorul din șoseaua națională care-ți spune că poți ajunge la mănăstirea Boia, cel mai tânăr lăcaș de cult din Vâlcea. O altă ispită a fost trezită de o emisiune TV cu un reportaj de pe valea râului Boia, inclusiv rafting.
Între timp m-am mai documentat și am renunțat la DN 7D, care se dovedește a fi doar o Fata Morgana, plimbată între două consilii județene și CNAIR. În județul Vâlcea figurează ca drum național, care se termină într-o poiană din munte, de unde sarcina este preluată de o clasificare de drum județean pe teritoriul județului Argeș. Din toate plimbările astea rezultă cel mai lung drum național mai prost decât unul forestier, dar pentru care plătești rovignetă. Că așa-i la noi…
Am rămas setat doar pe mănăstire, zicându-mi că o să urc puțin și pe valea râului Boia, cât se va putea. Se pare că primăvara, când Făgărașul își încălzește spinarea și neaua se topește, este destul de tumultuos.
Dovadă a vigorii acestuia stă albia majoră plină de bolovani și pietriș, precum și gropane rămase de la inundațiile din vara trecută. La aspectul de ”după război” contribuie din plin și localnicii.
Am văzut grămezi de moloz, rumeguș și resturi de lemne în toată lunca râului, la ieșire din satul Greblești. Iarna o fi arătând frumos, când zăpada acoperă ”omeniile”.
Un pârâiaș care contribuie și el cu cât poate la cursul de apă are albia ticsită cu resturi menajere, inclusiv un schelet de ceva animal mare.
Deși temperatura era sub zero grade, se simțea un vag iz de putrefacție. Păcat, pentru că zona este dăruită de Dumnezeu. Dar noi ne străduim din răsputeri să stricăm aceste daruri.
Cum ajungi: după ce traversezi Oltul, mai mergi prin sat înainte cam 100 – 200 m, apoi faci dreapta și drumul asfaltat începe să urce.
După câțiva km, intri în Greblești și mergi până se gată asfaltul. Continuă cu grijă, că drumu-i destul de neprietenos, și coboară până la ieșirea din sat. Mergi înainte, treci podul peste Boia și continui, ghidat fiind de bornele kilometrice care-ți spun că ești pe drum național și te îndrepți spre Curtea de Argeș. Drumul începe să urce ușor, apoi trece un podeț sub care nu te uita și imediat vezi un indicator micuț spre stânga. Traversezi râul Boișoara, apoi drumul e mai prietenos până la mănăstire.
De acolo în amonte, numai cu inconștiență sau mașină de teren te poți încumeta. Sau varianta per pedes. Locurile-s faine, așa cum spuneam, dar parcă prea bântuite de necivilizație…
P.S. Între timp s-a mai lucrat ceva la drum. Alternează porțiuni asfaltate cu cele pietruite sau ”pământite”. În ceea ce privește ciotul de drum județean din Argeș, e calvar. Dar dacă mai aveți nițică răbdare, nepoții voștri vor circula pe această rută pe autostradă. Om vedea când…
