„Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, acest sfânt hram dumnezeesc l-a ridicat în slava şi cinstea Adormirii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, cu trudă, arhiepiscopul şi mitropolitul chir Ştefan. S-a zidit din temelie până la săvârşire în zilele lui Io Grigorie voevod, în anul 7173. Am scris eu, popa Stan” spune pisania de la intrarea în biserica de lemn din Grămești/Pietreni/Costești/Vâlcea.
Coborând de la 44 de Izvoare spre Costești, am găsit indicatorul spre biserica Adormirea Maicii Domnului, iar hotărârea de a vizita locul a fost unul dintre gândurile bune ale acelei zile.
Din șosea urcă un drumeag prin spatele unei case, cu o pădure frumoasă de pini în partea dreaptă, până sub biserică, unde se poate parca. Distanța nu-i mare, drumul nu-i greu, așa că bine ar fi să lași mașina la șosea.
Sus, pe o mică terasă a dealului, se vede o construcție zveltă de gândești că-i casă boierească. Este una dintre puținele biserici fără turle și fără clopotniță, clopotul fiind amplasat în pridvor dimpreună cu toaca.
Se spune că a fost ”săvârșită” în anul 7173 de la facerea lumii, adică în 1664-1665, însă i s-a atribuit anul de construcție 1664.
În 1664 se sfârșește domnia lui IO Grigorie Voievod, astfel că este cea mai veche biserică de lemn din județul Vâlcea și a doua ca lăcaș de cult ortodox din lemn de pe teritoriul României.
Fiind una dintre puținele biserici ctitorii ale marilor boieri sau ale marilor dregători ai țării, se remarcă prin rafinamentul lucrărilor și nivelul ridicat al înzestrărilor, fiind considerată un important lăcaș de cult la sud de Carpați, motiv pentru care s-a și păstrat într-o stare foarte bună.
Biserica se află așezată pe un soclu înalt de calcar și are formă de navă, ceea ce îi dă zveltețea unei case boierești.
Intrarea se face prin lateral (element de unicitate!), pe o scară solidă din piatră ce duce în pridvorul pavat cu piatră de râu.
În exterior, pe bârnele de lemn ale pereților se văd inscripții cu caractere chirilice care fac vorbire despre oameni importanți implicați în ridicarea bisericii sau înmormântați în cimitirul din spate.
Picturile interioare au fost realizate în 1668 de zugravul Bogdan în tempera pe un strat obținut prin îmbrăcarea suportului de lemn cu pergament, ceea ce duce la asemănarea cu frescele din bisericile de zid.
Din păcate, pictura originală este compromisă, însă un istoric susține că a identificat în 1935 un tablou al mitropolitului ctitor și o inscripție în slavonă ”Chir mitropolit Ștefan al întregii Ungrovlahiei”.
