Călătorie la Turnu Roșu, jud. Sibiu

Ieșim din defileul Oltului. Ultima oprire este la mănăstirea Turnu Roșu. 

Turnu Roșu este, la origine, o construcție militară defensivă, ridicată de sași în 1360, lîngă Boița, județul Sibiu.

A fost terminată în 1370 sub regele Ludovic I, în scopul supravegherii defileului râului Olt, fiind situată în apropierea vechii frontiere cu Țara Românească.

Prima atestare documentară apare in diploma latină a regelui maghiar Ladislau al V-lea din anul 1453, prin care comuna a fost încorporată la cele Șapte Scaune ale provinciei Cibiniensis

În 1653, domnitorul român Matei Basarab ridică o biserică pe aceste locuri. Zidurile au grosimea de aproape 1 metru. A fost pictată în frescă la interior și exterior.

A fost pictată în frescă la interior și exterior. Arhitectura bisericii este în stil muntean, existând asemănări cu biserici din judetul Argeș și Dâmbovița. Turnul înalt, în stil gotic, a fost ridicat în anul 1750.

În 1828 incinta a fost mărită datorită numărului mare de credincioși. Această biserică fiind și singura ctitorie a lui Matei Basarab din Ardeal, în prezent școala generală din comună îi poartă numele.

De-a lungul timpului și-au făcut apariția pe meleagurile satului diferite personalități din evul mediu, iar Neagoe Basarab ar fi ridicat o biserică ale cărei ruine nu s-au descoperit nici până în ziua de azi.

Mănăstirea Turnu Roșu se află sus în munte, pe Valea Caselor. Se poate ajunge ușor cu mașina, dar mai frumos este pe jos. Drumul e bun, asfaltat, iar valea destul de curată.

În vremurile de demult, drumul era doar o potecă pe care cei ce voiau să urce la mănăstire se canoneau din greu. Se spune că pe drum, călătorii erau ispitiți de diavol să renunțe și să se întoarcă acasă. Cei care rezistau ispitei și ajungeau sus aveau parte de liniște sufletească si sentimentul de împlinire. Se mai spune că însuși Arsenie Boca îi sfătuia pe oameni să meargă în acel loc sfânt, unde pe atunci era doar o bisericuță. Aceasta a fost lăsată în paragină până în 1989. Ba chiar, autoritățile acelor vremuri au plantat o pădure de brad în jurul ei, ca s-o ascundă de privirile lumii.

În afara peisajului deosebit, m-a impresionat că multă lume asista la slujbă, duminică fiind. Este un loc unde merită să vii, să stai și să respiri, apoi să mulțumești Divinității că mai există asemenea oferte. Dăduse și un puzgai de zăpadă care oferea un pic de contrast, iar întâlnirea cu o cățelușă veselă și dornică de plimbare ne-a ținut moralul ridicat.

Cum ajungi: din DN7, la ieșirea din Tălmaciu spre Valea Oltului, faci stânga conform indicatorului, treci Cibinul pe lângă care mai mergi oleacă, apoi nu mai vezi râul, dar la un moment dat apare un indicator spre drepta. Drumul e asfaltat și după ce treci Oltul, ajungi în satul Turnu Roșu. De acolo mai ai de urcat nițel, dar merită.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights