Satul Rimetea din Alba are mulțime de argumente pentru a convinge. Pe lângă cele naturale, satul în sine este un muzeu. Dar localnicii nu s-au mulțumit cu atât.
În mijlocul satului-muzeu au amenajat un muzeu etnografic, adunând obiecte meșteșugărești și tradiționale din zonă, pe care le-au expus în cele câteva camere (5) și de care se îngrijește cu pasiune doamna Anna.
Am văzut aici scule folosite în minerit, instrumente necesare activităților diverse din gospodărie, obiecte de mobilier și vestimentare, unele cu istorii și legende interesante.
Mi-a atras atenția un angrenaj cu roți dințate și arc, folosit pentru a coace carnea ca un rotisor, care, după ce era ”tras” (ca la jucării), se rotea singur cu o anumită viteză determinată de angrenaj și care mai era funcțional, dar neuns.
O poveste interesantă o are masa cu scaune, pentru că modul de aranjare a scaunelor transmitea musafirului un anumit mesaj.
De exemplu, dacă scaunele erau așezate cu spătarul spre masă însemna că în familia gazdei existau tensiuni ori divergențe, iar musafirul nu trebuia să-și prelungească șederea sau să nu abordeze subiecte delicate.
Mă întreb dacă scaunele erau așezate în acest mod și dacă venea un musafir nedorit…?
În cazul în care scaunele erau așezate sub masă, cu spătarul în exterior, în familie nu existau tensiuni. Interesant mod de a comunica…