Podișul Secașelor se întinde ca un fluture pe teritoriul a două județe, Alba și Sibiu. Vecin la răsărit cu Podișul Hârtibaciului, este mângâiat la sud de apele puține aduse de Secașul Mare, iar la nord de cele ale Târnavei Mari. La apus este păzit de Mureș care nu-i dă prilej de înfrățire cu Apusenii. Poate ăsta o fi motivul pentru care se prăvale amarnic, mai mult spre Sebeș decât spre Mureș, cărora le întoarce dosul roșu și brăzdat de riduri prin locul numit Râpa Roșie sau Râpa cu Păpuși.
Cu vreme multă în urmă, apele scurse prin fisuri ale solului format din argile și nisipuri slab consolidate au provocat o mare alunecare de teren ce a lăsat ruptura expusă la bunul plac al apelor.
Iar acestea au sculptat și sculptează în continuare, formând o sumedenie de coloane sau piramide etajate separate prin riduri adânci numite ravene încât ai impresia că au vrut să alcătuiască o orgă uriașă, cu mii de tuburi și tubulețe. Doar că tuburile sunt pline, iar cântec nu se aude. În fapt, privit mai de aproape, locul pare alcătuit din sute de orgi așezate grupat și etajat.
Pereții erodați sunt foarte abrupți, cu inălțimi de până la 100 m, iar la baza lor se ajunge extrem de greu. Doar mulțimea de corbi ce planează prin fața zidurilor aduc puțină agitație în zona instrumentelor muzicale.
Culoarea dominantă este roșu-cărămiziu, dar se pot observa de aproape și brâuri înguste de alte culori, fie brun închis, fie albe sau albăstrui.
Acces: din orașul Sebeș, fie că veniți dinspre Sibiu, fie dinspre Deva sau Alba Iulia, intrați pe DJ 106K spre DAIA ROMÂNĂ. Traversați calea ferată și mergeți până la autostradă. Imediat ce ați trecut pe sub aceasta, un indicator scris de mână vă arată direcția. Dacă nu mai există, faceți stânga și mergeți cu autostrada în stânga și cu lanurile de cucuruz în dreapta mai bine de 1 km pe un drum fost agricol, fost de șantier, din pământ și dotat cu gropi mărișoare. La un moment dat, drumul mai larg cotește brusc la dreapta printre țarini și după câteva sute de metri vă trece Secașul Mare pe un pod îngust, de beton. De aici urcă ușor, făcând volte mari printre stâne, până ajunge la un platou înierbat unde puteți parca sau campa. Dacă plouă sau drumul este ud, nu vă încumetați cu autoturisme. Nu puteți urca.
Nu există trasee tematice, așa că bazați-vă pe inspirație când vă alcătuiți parcursul. Primăria doar vă anunță prin câteva panouri că s-ar putea să fiți furați. Încă de la alegerile din 2020 primăria Sebeș se bătea cu pumnu-n chept că va asfalta drumul și va transforma Râpa Roșie într-un obiectiv turistic important. Stați liniștiți, nu e asfaltat nici în 2025.
Odată ajunși în platou, o seamă de cărări mai mult sau mai puțin evidente vă duc în diverse zone ale râpei. Aveți grijă că pantele sunt foarte abrupte, iar fără bocanci o să vă juliți genunchii la urcare și popoul la coborâre. Cu încălțări sport de oraș se alunecă foarte tare atât pe nisipul și pietrișul de pe cărări cât și pe iarba din porțiunile cu vegetație. În plus, pe poteci și prin iarbă abundă ”găinații” de oaie proaspeți sau uscați pe care puteți aluneca foarte ușor și tot foarte ușor îi puteți căra pe tălpile încălțărilor până acasă. Chiar și o simplă plimbare (de fapt nu e simplă deloc) pe malurile albiilor secate poate fi o mare aventură. Undeva, la baza pereților, se află o grotă ce se numește Grota Hoților.
”S-au spus multe legende depre Gaura Hoţilor de la Râpa Roşie, însă ce mai credibilă este despre Lică „a lu Brânză”, al cărui singur talent era să se strecoare în spaţii înguste, ca o pisică. Muncea ca păstor la Râpa Roşie, pe care ajunsese să o cunoască forte bine. Într-o dimineaţă, însă, o bancă din Sebeş a fost spartă. Hoţul, spunea un poliţist de atunci, ar fi trecut printr-o ferestruică prin care doar un copil putea să treacă. Fireşte, autorităţile l-au întemniţat pe Lică-Pisică, deşi nici un ban n-a fost găsit în timpul anchetelor. Între timp, iubita lui Lică era văzută urcând mereu la Râpa Roşie. Astfel, lumea credea ca la Gaura Hoţilor şi-ar fi ascuns Lică banii. S-a făcut şi acolo o anchetă, dar tot nimic… După eliberare, Lică a plecat cu iubita lui în America, de unde, la scurt timp, a început să trimită familiei sume mari de bani. Cum a reuşit Lică-Pisică să câştige atât de mult într-un timp atât de scurt, nu se ştie. Dar umblă vorba că aceştia ar fi fost banii furaţi de Lică şi ascunşi în Gaura Hoţilor sau, cine ştie, în crăpăturile Râpei Roşii.” (Alba24.ro)
Cam la jumătatea peretelui se află o coamă îngustă, parțial acoperită cu iarbă, pe care se poate ajunge între două zone imense cu pereți sculptați și apoi sus, pe buza superioară a râpei. Aveți mare grijă că panta e foarte mare, iar pe unele porțiuni vă aflați între două hăuri. Dacă aveți rău de înălțime, nu vă aventurați. Coborârea pune mult mai multe probleme decât urcarea.
În cazul în care aveți în gând o tură mai serioasă, luați apă cu voi.
Nu știu în ce anotimp este mai frumos locul. El este frumos pentru că este frumos, independent de anotimp.
S-aveți o râpă bună!
