Călătorie prin Cheile Runcului, jud. Alba

”Fără îndoială, Cheile Runcului reprezintă cea mai spectaculoasă străpungere morfologică a crestei calcaroase Vulturese, nu atât prin lungimea lor care nu depășește mai mult de un kilometru, cât prin amploarea pe verticală, energia de relief în perimetrul cheilor depășind uneori 450 m.” (Pompei Cocean, Chei și defileee în Munții Apuseni)

Cheile Runcului, vedere dinspre satul Runc

Din DN 75 ce urcă de-alungul Arieșului, de la Turda spre Câmpeni, după Vidolm, un indicator te îndrumă spre Ocoliș. Sec, fără alte amănunte.

Biserica din Runc, jud. Alba
Valea Runcului la intrarea în sat.

Dacă ai plecat de acasă cu temele făcute, ori inspirația te împinge pe drumul arătat, nu vei regreta. Adică vei regreta doar că nu ți-ai rezervat mai mult timp pentru această variantă.

Creste calcaroase în Cheile Runcului

Drumul asfaltat, bun, te duce prin Ocoliș și Runc spre Cheile Runcului, o tăietură adâncă în masivul Vultureasa, lungă de aproape 2 km și mai departe spre Lunca Largă.

Cheile propriuzise încep imediat după ce se termină satul Runc, prezentându-se ca doi versanți calcaroși ce pun stavilă mare spre a te împiedica să treci mai departe.

Cheile au fost săpate de râul Runc cu multă trudă și multe zbateri și sunt ornate cu pereți abrupți și grote în care au stat ascunși luptătorii anticomuniști.

Legende circulă prin zonă, susținute fiind de o urmă de potcoavă uriașă lăsată de caii giganților ce coborau de la Scărița-Belioara spre Runc și pe care însuși Decebal îi lăsase să stea acolo pentru a păzi comorile Daciei.

Se mai spune că apa care curge peste o stâncă sub formă de ochi ar fi magică pentru că cei care au băut dintr-însa ar fi crescut brusc cu câțiva centimetri.

A venit un medic de la Cluj care a luat apă și a dus-o spre a-i face analize, dar nimeni n-a mai primit un răspuns de la dânsul, în afara faptului că apa este foarte bună.

Mie mi-a spus un domn care avea spre 90 de ani că pe vremea tinereții sale nu exista drum prin chei, ci numai o potecă ce devenea impracticabilă la vreme de iarnă. Într-un început de primăvară, un bărbat urca prin chei călare pe calul său.

Era vremea dezghețului, iar o stâncă s-a desprins din strânsoarea gheții și, venind de-a rostogolul, a făcut un salt, a lovit călărețul fără să atingă calul. Se pare că omul purta după el un blestem.

Drumul prin chei este asfaltat, îngust și bun, cu excepția unei traversări unde se lucrează la un pod. Merită să urmați drumul și după ce se gată asfaltul.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights