Pe DN67 ce leagă Târgu-Jiu de Râmnicu-Vâlcea, chiar la ieșirea din Costești, în vârful unei curbe se află un panou care-ți spune că aici se află Muzeul Trovanților.
Chiar vis-a-vis este o parcare, dacă îți faci timp să-l vizitezi. De obicei, lumea trece, concentrată la drum, mai ales dacă nu este informată.
Merită văzut locul. O veche carieră de nisip din care au ieșit la iveală câteva pietre cu suprafața rotunjită ce se numesc trovanți.
Cei ce se pricep spun că s-au format cu multe milioane de ani în urmă, prin comprimarea nisipului și pietrișului. O fi, nu mă pricep.
Alții, care nu se pricep, spun că aceste pietre cresc după fiecare ploaie. Prostii. În nici un caz nu s-au format ca stalagmitele și stalactitele.
Cert este că după ce am intrat în ”muzeu”, mi s-a schimbat starea de spirit în sens pozitiv. Adevărul este că nu știi ce să spui despre aceste ciudățenii.
Toată zona seamănă cu un uriaș incubator spart, iar ceea ce se vede sunt ouăle de dinozauri sau zmei puse la clocit.
Din 2005 cariera este declarată rezervație naturală, s-au pus câteva panouri, intrarea este liberă, chiar prea liberă pentru amatorii de ”suveniruri” și cam atât. Autoritățile… nimic.
Este foarte posibil să dispară treptat, în funcție de ”sculele” de care dispun unii ”turiști”. Bine că sunt dure și grele pietrele… Să știți că nu impresionează decât întregi.
