Trei concedii plus 5 ani și o viață n-ar fi de ajuns să poți spune cu convingere că ai ”consumat” tot ce poate oferi valea Arieșului, aorta Munților Apuseni.
Ori de unde pornești, în aval de la Arieșeni ori în amonte de la Turda, ți se dezvăluie peisaje, locuri, oameni, obiceiuri, bucurii și necazuri cât pentru o viață întreagă și mai mult…
Firul roșu pe care se pot construi excursii-drumeții de neuitat unește Turda de Arieșeni, prin Buru – Sălciua – Baia de Arieș – Câmpeni – Albac – Scărișoara.
Fiecare loc este un ideal punct de frumoase croșetări cu abateri și reveniri de la acest traseu, în funcție de dorințele și dorurile care te mână spre a vedea frumosul.
Chei spectaculoase și pitorești te cheamă să le străbați, unele lesne de văzut și străbătut, altele mai năzuroase care-ți pun la încercare voința și pasiunea înainte de a se oferi privirii în toată frumusețea lor.
Cascade spumoase ce-și prăvălesc apele peste praguri de stânci, mai bogate sau mai sărace, după cum Natura orânduiește apele, așteaptă să le descoperi și să le asculți povestea spusă cu zarvă mare și cu stropi de mărgăritar ce-ți picură obrajii, nepăsătoare la grijile tale pe care, totuși, pentru o clipă, te face să le uiți.
Dacă îți faci vreme și zăbovești la taifas cu oamenii locului auzi istorisiri incredibile, legende și povești ale locurilor, multe și frumoase, dar toate acestea le afli doar dacă ai darul de a vorbi cu ei și, mai ales, de a asculta ce spun.
Orice frumoasă poveste, oricât de meșteșugit ar fi spusă nu poate fi înțeleasă în întregul ei decât dacă între povestitor și ascultător se face acea legătură specială, venită din suflet ori cine știe de unde, spre a o putea simți.
Când stați de vorbă cu oamenii, încercați să le simțiți povestea, nu doar să o ascultați. O să rămâneți uimiți ce mari diferențe sunt între o poveste ascultată cu urechile și mintea și aceeași poveste ascultată cu sufletul. Încercați.
Ce vă poate oferi valea Arieșului, de la răsărit spre apus:
– Cheile Turzii și Cheile Turenilor;
– Cheile Borzești;
– Buru cu ieșire spre depresiunea Trascăului-Rimetea sau valea Iarei-Muntele Băișorii;
– Cheile Runcului, Pociovaliștei și Cheile Poșăgii cu ieșire spre Scărița-Belioara;
– Sălciua cu minunile ei: cascada Șipote, Platoul Bedeleu și Poarta Zmeilor, Sub Piatră, Huda lui Papară, Vânătările Ponorului, Cuibul Corbilor și mai departe spre Cheia și Râmeț;
– Câmpeni-Abrud cu abatere la Roșia Montană;
– valea Arieșului Mic cu Dealul cu Melci și cascada Pișoaia de la Vidra și mai departe spre Găina;
– Albac – Beliș, Transursoaia spre cascada Vălul Miresei;
– Gârda cu cheile Ordâncușei și peștera Scărișoara;
– Arieșeni, cu oferte spre vârful Curcubăta Mare sau Groapa Ruginoasă, Vârtop sau Padiș, Cheile Galbenei, etc.;
În vara lui 2019 am văzut că de la Poșaga în sus a fost curățat terasamentul căii ferate înguste, de unde optimistul din mine zice că ar fi semn că este posibil să se deschidă traseul Poșaga – Câmpeni pentru mocăniță, care circulă acum doar de la Abrud la Câmpeni. Cred că ar fi una dintre cele mai spectaculoase investiții în turismul din zonă.
