Călătorie la vulcanii noroioși de la Seceani, jud. Timiș

Gura Iadului

Mă-ntreabă consoarta dacă nu ieșim și noi undeva de Florii, să nu stăm acasă? Undeva, nu departe și îmi dă ca temă să descopăr locuri de vizitat în județul Timiș. Conștiincios, mă pun pe cercetat și așa descopăr ”delta” de la Satchinez (arie protejată, rezervație ornitologică), mlaștinile de la Murani (arie protejată, rezervație ornitologică), vulcanii noroioși de la Seceani, pajiștile cu narcise de la Bătești (arie protejată, rezervație de interes național) și altele.

pajiste judetul timis satchinez
drumul spre delta de la satchinez
drum de tara satchinez

În căutare de amănunte, descopăr o seamă de lucruri nebănuite, dar normale la noi. Accesul în zona Satchinez este foarte dificil și neindicat fără ghid, iar ghid nu există. Vulcanii noroioși sunt foarte greu de găsit, nefiind drumuri și indicatoare, iar pajiștile cu narcise sunt parțial acoperite cu pământ de la autostradă.

Înghit în sec și, ardelean berbec, mă încăpățânez să caut vulcanii. Găsesc scrieri mai vechi și mai recente care spun că accesul dinspre Pișchia ar fi mai ușor și că ar exista un centru de informare turistică modern, cu o doamnă și un ghid foarte amabili, care împart pliante și sfaturi cu dărnicie.

drum de tara onduit satchinez

Caut centrul și sun. Nimic. Sun iar. Nimic. Așa miercuri, așa joi. Sun și la primăria Pișchia, care are un site pe care promovează obiectivele din zonă. Nu răspunde nimeni, așa că o iau pe cont propriu. Descopăr într-un articol al unui ziar bănățean coordonatele locului și fac un cerculeț pe hartă. Ce-o fi o fi! Culmea e că acele coordonate s-au dovedit corecte și m-au ajutat foarte mult.

Pe autostrada Arad-Timișoara ieși spre Lipova. Prima localitate e Pișchia. Fiind duminica Floriilor (paștile catolice) dimineața înainte de 10, nu mă aștept să găsesc pe cineva să întreb. Totuși, în fața birtului, aflu doi tinerei care știau. Întreb de una, de alta, iar când ajung la vulcani, omul zice cu un surâs specific after bere: ”hai, dom-le, ăștia-s vrăjeală!”.

Mi se cam taie entuziasmul, dar nu mă las. După ce ieși din sat, spre Lipova, treci de pădure, apoi calea ferată se lasă în vale unde se vede și o biserică, sau mănăstire, iar șoseaua urcă ușor. Chiar în punctul de maxim, înainte de a coborî spre Fibiș, la stânga se face un drum agricol. Dacă nu ai o mașină joasă și nu este ud, se poate parcurge relativ ușor. 

Din 2022 drumul e asfaltat între Seceani și Fibiș, iar accesul este la îndemână. 

vulcanii noroioși de la seceani timiș

Drumul duce la Seceani, iar de la jumătate e declarat drum județean (DJ 693)!!! Urci ușor, cobori ușor, urci, apoi cobori abrupt într-o vale largă, străbătută de un râuleț. Acolo-i locul. În total cam 6-7 km de la șosea. Când drumul nu mai coboară, lași mașina și te duci glonț spre stânga până la o răchită izolată. Aici e Gura Iadului.

O depresiune conică cu diametrul de 5-6 m, cu apă în funcție de sezon, care fierbe la temperatura ambiantă. De fapt, este o mofetă, adică o degajare naturală de gaze, în mare parte dioxid de carbon. Se simte și un vag miros de gaze sulfuroase. Nici vorbă de nămol, deci numele de vulcani noroioși e cam nepotrivit. Am găsit doar unul funcțional, dar se mai văd în jur o serie de gropi mai mici, cu găuri de evacuare a gazelor.

Când e apă multă, și acolo fierb cazanele. În peretele conului am găsit o serie de guri de evacuare gaze rămase deasupra nivelului apei. În cea mai mare am turnat apă și a început să bolborosească aprig, așa cum se vede în videoclipul ”Gura iadului”.

Peisajul este superb. Pe malul râulețului o să înflorească în curând stânjeneii. Este un loc care merită vizitat și pe jos. Cred că din Seceani e mai aproape, dar nu știu cum este drumul (acum, 2024, e asfaltat). Pentru cei interesați, pot pune la dispoziție harta, cu rugămintea să nu lase acolo resturile de la picnic.

Apropos, n-am văzut nici urmă de mizerie pe câmp, doar pe marginea drumului. După o secetă lungă, e posibil să nu mai ”funcționeze” cazanele. Atenție!!!

Gazele se degajă tot timpul, doar că nu se vede în lipsa apei și toate sunt mai grele decât aerul. În consecință, este posibilă o acumulare și concentrare în interiorul conului, așa că nu coborâți bustul sub nivelul solului și nu mergeți neînsoțiți. Intoxicarea este foarte probabilă. Nu stați mult în zonă dacă nu bate vântul.

Succes în căutări!

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights