Rotonda de la Geoagiu este cel mai vechi monument de artă bisericească de pe teritoriul României, aflat încă în picioare. Monumentul a fost ridicat la cumpăna dintre secolele XI-XII, de familia unuia dintre nobilii locali. O altă tradiție spune că lăcașul ar fi fost ctitorit de cavalerii cruciați, reîntorși din Țara Sfântă.
Așezământul este realizat în stil romanic, pe un plan circular care trimite la forma bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim. La construcție s-a folosit multă cărămidă romană, provenită de la o clădire antică, existentă odinioară pe aceste locuri, precum și piatră de râu. Pereții clădirii sunt foarte groși, au 1,20 metri, iar geamurile sunt construite astfel încât să ofere posibilități de tragere cu armele acelor vremuri. La etaj aproape toate geamurile au formă de amblazură, mai puțin cel dinspre stradă, care are formă rotundă.
”Să vă spun câte ceva despre legenda acestui monument. Ea este strâns legată de prima cruciadă care a avut loc. Se știe că în 1095 Papa, într-un discurs al său, a terminat cu cuvintele „Să eliberăm Mormântul Sfânt”. A urmat imediat un exod în care au plecat cavalerii, meșteșugarii sărăciți, a urmat un adevărat exod spre Țara Sfântă. Drumul a durat trei ani de zile.
Ajunși acolo și-au dat seama că nu este cum se așteptau. E adevărat că Papa le-a promis iertarea păcatelor. Dar le-a promis și pământ. Nu era așa. S-au întors înapoi. A mai durat câțiva ani de zile până au ajuns. A fost un drum greu. Nu aveau hrană, apă. Au furat pe unde treceau. În locul în care s-au oprit (adică la Geoagiu) au ridicat acest monument din spatele nostru, ca mulțumire către Dumnezeu pentru că au reușit să se întoarcă din prima cruciadă.
Cel care a proiectat biserica era un om școlit. De aici a apărut ideea că lăcașul de cult a fost făcut de Cavalerii Templieri. După cum se știe, Cavalerii Templieri erau doctori în istorie, filosofie, niște elite ale vremurilor de atunci. Se spune că unul din punctele de bază ale acestora era aici, în Geoagiu. Aici exista un sistem organizat, un sistem în care administrația locală era puternică și putea să-i ajute pe cei care mergeau ori se întorceau din Țara Sfântă”, declară cercetătorul Marcel Muntean.
”Deși a fost lăcaș de cult, pe vremea lui Ceaușescu a funcționat ca locuință socială. Cei care au locuit aici nu au știut că sub pardoseală se aflau morminte. S-a aflat după anul 2000. Atunci arheologii au excavat și au descoperit cele 46 de morminte. Legenda spune că, de fapt, erau copii care au murit și nu au apucat să fie botezați și îi îngropau în interior pentru că era pământ sfânt”, mai spune Marcel Muntean.
Cu toate enigmele ei, Rotonda de la Geoagiu reprezintă cel mai timpuriu edificiu de cult conservat pe teritoriul național, fiind un unicat al arhitecturii religioase medievale din România. (citat din Replica InfoHD)
În aceeași curte se află biserica reformată, construita după secolul al XVII-lea, care nu are dimensiuni impresionante: lungime 20 m, lățime 10 m și un turn cu înălțimea de 20 m, în care nu se poate intra pentru că nu are ușă, nu are geamuri, nu are lucarnă.
Această ciudățenie a generat mai multe legende privind rolul acestuia și, mai ales, ce-o fi in interiorul lui. Ferestrele bisericii sunt mici, tipice arhitecturii gotice, iar in interior are o orgă veche. În zidurile bisericii sunt încastrate mai multe monumente funerare romane care au făcut obiectul unui studiu al Universității Oxford, dar și morminte din perioada renascentistă. La intrare pot fi admirați doi lei funerari romani, aduși probabil din zona castrului Cigmău.
Nu știu în custodia cui se află cele două monumente, dar starea lor de degradare este îngrijorătoare, mai ales în cazul bisericii. La ora 10 dimineața, poarta era deschisă, dar accesul în interior era blocat de uși încuiate, deși mai trece lume curioasă prin zonă. Dacă cele două edificii depind de primăria Geoagiu, mare rușine, mai ales că am auzit nu vorbe de bine despre primarul de la acea vreme al orașului (iulie 2019).
Pozele cu interiorul bisericii le-am făcut prin intermediul unui geam mic și deosebit de murdar al unei uși ce stă să cadă, după cum se vede într-una dintre imagini.
Și acum îmi clătesc gura cu suc de lămâie pestru a scăpa de gustul amar.
