La Moieciu găsesc o oază de liniște în inima Carpaților
Ne așteaptă câteva fotografii realizate în timp ce mașina era parcată, să nu existe dubiu. Sub nicio formă nu aș recomanda să treceți în viteză pe șoselele din munții noștri. Asta, mai ales, când avem motive serioase să facem câteva opriri. Suntem în județul Brașov, mergem spre Moieciu.
A fost odată ca niciodată, a fost un ficior falnic care a cătănit la Câmpulung Muscel. Faină zonă, însă de ajuns era tare greu de la Tămășești. Aproape o zi cu trenul, pe vremea când mai mergea tren acolo. La întoarcere spre casă era mai simplu.
Un autobuz te ducea de la Câmpulung la Brașov, cale de 80 km de unde erau milioane de trenuri. Ei, acei 80 de km se făceau în 3 ore, pe un traseu incredibil de frumos, pe la Rucăr până la Bran, DN 73. La prima trecere pe acest traseu îmi venea să mă întorc, să mă mai bucur odată de frumusețea locurilor și tot timpul mă întrebam ce-o fi după culmea aia sau cum arată valea cutare.
Între timp, am mai parcurs traseul de multe ori, cu multe devieri, dar încă n-am reușit să acopăr toată zona, așa că, dacă tot avem 3 zile la Brașov, hai să vedem ce oferă acele locuri pe care nu le-am văzut. După ce am ”epuizat” o parte din Sinaia, pentru a doua zi ne programăm o ieșire la Moieciu.
Dimineața devreme, cum avem noi prostul obicei a ne trezi, natura părea potrivnică, punând stavilă ochilor ceață groasă, însă după ce soarele a prins putere negura s-a risipit, iar ochii puteau zburda destul cât să bucure sufletul cu priveliști pe care greu le zăuiți.
După ce punem la cale burticile, ne pornim la drum și la un sfert de ceas peste zece eram deja la Cheia. Pe măsură ce te afunzi în munte, tot mai des îți vine să oprești pentru a fura imagini ce peste un ceas ar putea arăta altfel.
O jumătate de vale umbrită că soarele nu apucase a se ridica sus pe boltă, cealaltă plină de lumină de la jumătate în sus, coaste de munte încă acoperite cu brumă și altele din care aburi fini se ridicau din bătaia astrului.
Am ajuns până la Cheile Grădiștei Resort Fundata, cum îi zice pe românește unde am rămas nițel dezamăgiți că ni s-au cerut bani să putem intra doar pentru a admira 5 minute frumusețea naturii, apoi am coborât și am urcat până la Moieciu de Sus prin Cheia și pe lângă cascada ”La Chișătoare”.
Bun și inspirat nume i-a dat cine i l-a dat. Un pârâiaș (atunci când am trecut noi) se scurge pe mai multe cărări pe un perete înmușchiat, apoi se lasă purtat de râul de jos.
Am ajuns până la locul numit pe hărți ”Cascada mică Moieciu de Sus”, care nu este decât o denivelare artificială în albia râului. Plin de pensiuni și restaurante peste tot, iar la coborâre deja se aglomeraseră drumurile și cu mașini și cu ființe.
Foarte frumoase locuri unde chiar merită să petreci vreme bună doar pentru relaxare.
