După vizita la cetatea regilor daci ne întoarcem iar la Costești. De dimineață, când am urcat, o domnișoară drăguță de la punctul de informare turistică, printre altele, ne-a sugerat să vizităm și Platoul Luncanilor.
Fusesem cu mulți ani în urmă la o serbare câmpenească aici și știam că drumul e foarte rău spre îngrozitor, dar fata zice că s-a asfaltat. Ochei, virăm stânga chiar vis-a-vis de centrul de informare, trecem podul și intrăm bine în pădure.
Drumul urmează cuminte valea mai aproape 5 km, apoi se răzgândește brusc și în două serpentine aprige te scoate într-o șa. Aici, drumul se aburcă, fie că o iei la stânga, fie la dreapta.
Spre stânga te scoate repede pe platou, de unde priveliști nebănuite ți se arată și parcă fiori de emoție te cuprind din motive neștiute. Privirea zburdă ba peste valea Streiului către Retezat, ba către Șureanu sau spre Orăștie și Valea Mureșului. Lumea se întinde la picioarele tale.
Pe lângă drumul asfaltat, garduri făcute din rude de lemn străjuiesc proprietăți întinse, acoperite cu pâlcuri sau chiar crânguri de mesteacăn, mai ales. Deasupra pământului, covor de flori și iarbă care se întrec pentru mângâierea soarelui. Margaretele domină peisajul cu albul lor, la întrecere cu coada șoricelului, însă nici trifoiul, cu florile lui vineții nu se lasă mai prejos.
Ici-colo, câteva pitoance încearcă și ele să ajungă la lumină printre firele de iarbă și flori. Spre capătul drumului se ajunge în Târsa, un cătun cu cel mult 100 de suflete. Prin grădini și pe lângă drumuri, mulțime de cireși. N-am văzut în viața mea atâția cireși și atâtea cireșe, iar gustul acestora nu l-am mai simțit din pruncie… Am ”furat” din toate crengile la care am ajuns și nimeni nu m-a certat.
Pe culmi, gospodării mari, frumoase, dar în care viață nu este decât în vremea caldului dintre mai și septembrie. Animale, cârduri, pasc liniștite iarba grasă și înflorată, iar oamenii ți se arată destul de rar.
Dacă vreți să vedeți Paradisul înainte de a trece în ”altă lume”, mergeți pe Platoul Luncanilor. Din drumul spre Sarmizegetusa Regia, în Costești, vis-a-vis de punctul de informare turistică, un drum asfaltat te duce pe vale în sus până pe culme.
Coborârea se poate face pe versantul vestic, în valea Streiului. Acolo unde în poze se vede drum cu noroi, acum e asfaltat. Atenție! Drumul este foarte îngust și are porțiuni extrem de abrupte asortate cu serpentine periculoase.
Luați cu voi ”scule” foto adevărate, nu ca mine, un amărât de telefon.
