Cheile Bistriței se află pe valea râului cu același nume. Acesta a reușit să ”spargă” zidul de calcar ce-i stătea în cale și să iasă la lumină chiar în spatele mănăstirii.
Pe drumul asfaltat ce urcă de la Costești, Vâlcea, spre Arnota, înainte de podul ce traversează râul, mergi înainte pe sub zidul mănăstirii și în scurt timp un panou te avertizează că intri în chei. De fapt, cu mult înainte, despicătura dintre pereții de calcar, ce pare doar o amăgire că poți trece mai departe, te anunță că urmează ceva grandios. Versanții verticali coboară abrupt, în surplombă, încercând să-și dea mâna pentru a reface din nou legătura dintre ei.
Un drum forestier bun (pentru frumusețe e de preferat să-l faci pe jos) trece timid printre pereții abrupți, mergând până în adâncul muntelui.
Chiar la intrarea dinspre aval, podul nou traversează râul și continuă pe malul stâng, pe sub pereții surplombați, lăsând în urmă semnele vagi ale unei istorii mărețe de care, ca de obicei, noi ne-am bătut joc.
”Intrarea în Chei se face prin două poduri. Sau mai exact, până la precipitaţiile de anul trecut (2014 n.a.), erau două, acum a rămas doar cel auto.”
”Cel de-al doilea este Podul Regal, Podul Reginei Maria, sluţit de oameni, după ce i-au furat balustrăzile, un pod pe care Bistriţa, în lupta ei cu zidul de calcar al Builei, l-a smuls de pe poziţii.”
Aşadar la picioarele podului nou de pe drumul forestier ce străbate Cheile Bistriţei turistul poate vedea azi urmele unui pod care traversa râul, iar la capătul celălalt se oprea în peretele vertical al versantului, după care pe o alee din piatră turiştii puteau înainta până la jumătatea cheilor.
”Acest pod este consemnat în Lista monumentelor istorice cu numele de „Podul Reginei Maria”, împreună cu două cruci săpate în calcarul muntelui.”
”Este numit aşa pentru că regina îl îndrăgea în mod deosebit. El făcea parte din promenada începută încă din vremea domnitorului Gheorghe Bibescu, cel care iniţiază în 1846 refacerea Mănăstirii Bistriţa.”
Era un pod îngust cu balustrade elegante din beton armat cu bare de fier care imaginau crengi arcuite de copac.
”Se spune că regina venea aici ori de câte ori vizita Mănăstirea Bistriţa.”
”Apoi, regina, urmată de „o întreagă suită de doamne şi cavaleri mergea la plimbare prin chei până la primele poieni unde se petreceau multe jocuri, multe taifasuri şi multe din cele pe care boema curţii şi le permitea într-o sfântă zi de duminică”, se pomeneşte în câteva note ale vremii.”
”Podul regal nu a mai primit respectul cuvenit în timp. Prin anul 2005 sau 2006, un colector de fier vechi a distrus balustradele podului ca să recupereze câteva kilograme de fier.”
”Astfel, acele arcade similare celor din Cişmigiul Bucureştiului au dispărut la un Remat din zonă. Primăria nu a făcut nimic pentru a reface proiectul iar acum Bistriţa s-a grăbit şi a zădărnicit cu totul acest proiect.”
”Precum în celebrul cântec…”podul de piatră s-a dărâmat”. Şi asta nu este tot, exact de la Mănăstirea Bistriţa şi până în chei turiştii pot vedea o ciudată rigolă la prima vedere, destul de lată cam de un metru, din beton. Nimeni nu ştie ce e cu această rigolă spartă pe ici pe colo. Este exact aleea regală care ajungea la pod şi apoi în chei. Probabil că la prima vedere pentru oricine ar părea doar o bandă transportoare de piatră. O poveste tristă care leagă Vâlcea de una din cele mai puternice personalităţi ale României de început de secol XX, Regina Maria.” Textele marcate cu ghilimele sunt citate din Râmnicu Vâlcea Week din 19 iunie 2015.
După 100 m de strâmtoare, valea începe să se lărgească, iar calcarul furios și vertical lasă loc pantelor mai blânde pe care pădurea coboară până își dă mâna cu apa.
Un loc senzațional, văzut în zi de mare sărbătoare, pe un frig aspru care-ți înroșea obrajii și dezgheța nasul, însă dădea prilej minții să zburde în voie.
Iti multumesc, calatorule, ca ai indraznit sa cutreieri si sa ne povestesti ce ai vazut. Asemenea descrieri vor fi din ce in ce mai rare si de aceea, din ce in ce mai pretioase. M-a intristat marturia distrugerii balustradei podului Reginei Maria. Distrugerile acestea fac parte din modul de functionare al acestui popor, deja. Iti doresc sanatate si dorinta sa mai cutreieri si m-as bucura daca ai mai scrie. Ramas bun! 🌞
Mulțumesc pentru aprecieri și încurajări. Mai are Drumețul multe în tolbă, dar, din păcate în ultimul timp nu prea am avut timp să scriu. La bună vedere!