Cheile Cuților au o lungime de aproximativ 1,5 km și s-au format în bazinul mijlociu al pârâului Cuților, în aval de confluența văii Pietrele Albe cu valea Fiului.
Dacă le găsești, îți oferă peisaje superbe. Din păcate, când am fost noi prima dată (septembrie 2018) nu exista nici un indicator, nici unul, oricât de mic.
Le-am găsit doar cu foarte mult noroc, cu ajutorul unui localnic binevoitor care ne-a dus până în ”gura” lor. În sat este un păienjeniș de drumuri, mare parte asfaltate și unele chiar foarte bune, dar în nici un moment nu știi unde te afli. Mergi în orb.
Acum, cineva a montat un indicator turistic pe țeava unui indicator rutier. Zona, privită din fuga mașinii, nu pare prea ofertantă, mai ales dacă nu te-ai documentat anterior.
Însă, ca omul bun, până nu-i cunoști sufletul, nu știi cu cine ai de-a face. Cred că este cea mai densă zonă carstică din câte există, cu sute de peșteri și multe chei, înghesuite pe o suprafață nu mare.
Accesul este ușor, pe orice vreme. Pârâiașul care le străbate a lăsat la vedere doar albia pentru că, undeva, la intrarea în chei, se pierde printre pietre și numai el știe unde mai iese la suprafață.
Pereții sunt găuriți de guri de peșteră cu denumiri pitorești, inclusiv un aven impresionant (Peștera care cântă, Peștera Vacii, Peștera Doboș, Peștera Fiului și altele).
Intrarea în chei se face din satul Ponița, unde, de fapt, cheile se termină. Chiar de la început te întâmpină un izvor și un abrupt calcaros impunător puternic fierăstruit, cu pereți de 70 – 80 m.
Priveliștea e impresionantă indiferent de anotimp. Sunt convins că primăvara, plimbarea este însoțită de susurul pârâiașului pe care subsolul imbibat nu-l mai primește.
Traseul este foarte meandrat, dovadă că apa a fost foarte nehotărâtă în a-și croi drumul prin munte și este străjuit de pereți calcaroși ce pot atinge 100 m înălțime.
Nu știu de unde le vine numele. O variantă ar fi că sunt presărate cu pietre pe care se ascute cuțitul (cute). Hmmm… Eu cred că în altă parte e izvorul.
Combinate cu Izbucul Roșia, Peștera cu Cristale și Cheile Lazurilor, Cheile Cuților oferă prilej de relaxare și odihnă ce se poate întinde pe mai multe zile, însă se poate ”rezolva” și într-o zi mai lungă.
Dar ”bucuria” cea mai mare am avut-o când am văzut că se poate intra (o porțiune scurtă, e adevărat) cu ATV-uri și oarece vehicule care seamănă cu TAB-urile, dar tre să fii ”jmecher” pentru asta. Ca exemplificare, am postat și o imagine cu frumoasele urme lăsate în iarbă.
La final, dacă ai fost cuminte, te poți alege și cu niște alune bune.
