O altă minunăție a Văii Iadului (Iadei), de această dată pe versantul stâng, în masivul Pădurea Craiului, este cascada Săritoarea Ieduțului, pe pârâul Ieduțului.
Intrarea în traseu se face pe șoseaua Stâna de Vale – Remeți, la aproximativ 400 m în aval de Vălul Miresei. Chiar mai sus de indicator și de podul peste apa Ieduțului se poate parca herghelia.
Mici cascade se succed pe cursul apei, care coboară aprig, înspumată și furioasă, spre valea Iadului (Iadei).
Poteca pornește pe malul stâng al pârâului, la început năbădăioasă, cu câteva treceri mai dificile și vuietul apei însoțindu-te permanent. Un podeț de lemn, cu câteva scânduri rupte, te trece pe malul drept.
De aici, poteca urcă ușor prin pădure, îndepărtându-se tot mai mult de apă, până sub un pinten de stâncă lăsat acolo să nu poată fi trecut.
Aici începe un urcuș abrupt, dar nu lung, ce se termină pe grumazul care leagă pintenul stâncos de versant, chiar deasupra cascadei. O auzi, o bănuiești prin licăriri de apă ce se întrevăd prin frunzișul des, dar nu se dă văzută. Apoi poteca se lasă într-o coborâre aproape pe verticală, cu sprijin de rude prinse direct în stânca plină de verdeață.
Cu ochii ba la picioare, ba printre crengi și frunze de unde vuietul vine tot mai tare, cu fragmente de șuvoi ce se lasă vederii scurt timp, nici nu știi când pășești pe malul apei.
Gândul și toată ființa te abandonează în contemplare gură-cască și nu-ți vine să crezi ce frumusețe ai găsit.
O perdea albă de apă aproape verticală, tăiată pe la jumătate de o ruptură în stâncă, se prăvale de la peste 30 m și își găsește hodină vremelnică într-un bazin săpat la baza peretelui.
De aici pornește spre vale, la început cătinel, apoi tot mai învolburată și pusă pe sfadă. Nu știe că mai are mult până și-o afla liniștea.
Atenție mare că se alunecă binișor pe tot traseul. Bocancii ar cam fi obligatorii.
De la șosea până la cascadă se ajunge cam în 15 – 20 minute pe marcaj punct albastru.
