Șirnea, un sătuc răsfirat, așezat la granița dintre Brașov și Argeș poate fi destinație de o zi, o săptămână sau mai mult pentru cei care îndrăgesc liniștea și peisajele pitorești.
Drumul dintre Bran și Rucăr este unul dintre cele mai pitorești și spectaculoase trasee auto. Dacă ești pătimaș, multe locuri poți vedea făcând drumeții în zonă, după cum te ține timpul și puterea.
Chiar de ziua copilului 2023, cu ocazia unui drum la București, hotărâm să facem traversarea prin așa-numitul culoar Bran-Rucăr, dar nu pe drumul național, ci să intrăm în Șirnea, de unde să coborâm spre Podu Dâmboviței prin Cheile Dâmbovicioarei.
În Moieciu DN 73 începe a urca aspru pe pieptul muntelui, lăsând de-o parte și de alta văile Turcul și Sbârcioara și oferă tot mai des locuri faine de belvedere.
Către apus, Piatra Craiului ba se vede, ba nu se vede, după cum vântul purta zdrențele de nori și negurile peste creste. Începuse și o ploaie măruntă, nu tare, dar enervantă. Spre răsărit, culmile Bucegilor se vedeau bine, dând impresia că ploaia nu-i iubește.
După ce treci de indicatorul de intrare în Fundata, la câteva sute de metri, un drum îngust, asfaltat (DJ 730), se lasă spre dreapta către locul de naștere al pârâului Sbârcioara, apoi urcă puțin, apoi iar coboară, mai urcă puțin și, după un moț stâncos, se deschide valea largă ocupată de satul Șirnea.
O mică depresiune înconjurată de culmi domoale, verzi de bogăția ierbii și pictate în sute de feluri de Mama Natură cu toate culorile pe care le-a avut ea pentru flori.
În sat nu sunt indicatoare. Pe la jumătatea satului, la o răscruce mie mi se pare mai bun drumul spre dreapta.
Drum asfaltat ce urcă și coboară printre case, apoi se gată asfaltul și din fostul drum rămâne doar o potecă mai lată care începe a coborî tot mai abrupt. Peisajul superb, parcă rupt din filmele cu Heidi, ne atrage atenția și nu prea băgăm de seamă că drumul se îngustează tot mai mult.
Începuse și o ploaie subțire, iar vântul se strecura peste tot, doar-doar ți-a băga oareceva apă spre piele. Într-un moment de luciditate realizez că nu poate fi acesta drumul nostru și pun copilotul să întrebe pe ueiz. Semnal zero!
Întorc mașina din maxim 20 de manevre pe un drum cu 5 mm mai larg decât lungimea autovehiculului, având grijă să nu dărâm cu spatele dealul din dreapta și să nu scap fața sub marginea stângă, unde, la nici 20 de metri de abrupt se vedea o frumoasă pășune unde pășteau liniștite niște văcuțe.
Ne întoarcem și la un moment dat apare semnalul și ueizul ne spune că mergem bine și că la următoarea să facem dreapta. Exact acolo ne pierdusem.
Se vede pe un copac un indicator maro care te îndrumă spre muzeu. Acela este drumul bun, care urcă pe culme și merge pe hotarul dintre Brașov și Argeș. Aici era soare și se vedea totul ca-n palmă.
Apoi drumul coboară cu serpentine strânse prin pădure, trece prin satele Ciocanu și Dâmbovicioara, apoi străbate Cheile Dâmbovicioarei și iese iar în DN 73 la Podu Dâmboviței.
La intrarea în chei dinspre aval se află un ghișeu unde se plătește taxa de intrare în Parcul Național Piatra Craiului. Noi am ieșit din chei pe la 3 după amiaza.
În sens opus urcau mașini, nu multe. Stând de vorbă cu cel care încasa taxa, îl întreb dacă vine lume multă și dacă se simte în comunitate.
Îmi răspunde că nu prea mai vin. Au fost foarte mulți în perioada pandemiei, când nu era voie la grețili sau în Caraibe și atunci chiar s-a simțit în nivelul de trai.
Ce poate oferi Șirnea? În primul rând relaxare. Apoi acces spre: Piatra Craiului (aproximativ 3 ore până la vârful La Om), Prăpăstiile Zărneștilor, Fundata–Moieciu, Cheile și peștera Dâmbovicioara, cheile și cabana Brusturet, Bran și valea Dâmboviței până la Cetățeni precum și alte obiective.