Înainte de a ajunge în ținutul momârlanilor, pârâul Bănița este nevoit să străpungă pereții calcaroși ce adăpostesc cetatea dacică și să ajungă la lărgământ după ce se împreună cu pârâul Jupâneasa care iese din Peștera Bolii. Înainte de confluența cu Jupâneasa și înainte ca aceste ape și locuri să se numească cum se numesc, specialiștii spun că Bănița a străpuns muntele pe aproape 300 m lăsând în urmă o peșteră pe care nu a văzut-o nimeni. Apoi, cu trecerea vremii, tavanul peșterii s-ar fi prăbușit lăsând apa descoperită și dând naștere la unele dintre cele mai spectaculoase chei, Cheile Băniței. Această teorie am întâlnit-o și în cazul formării Cheilor Râmețului.
De când cu metodele moderne de comunicare, românii au cam renunțat la Limba Română, iar din renunțarea la căciuli și virgulițe pentru unele litere auzi tot mai des ”Cheile Banitei”, ”Cheile Baniței”, ”Cheile Bănitei”, fiecare după cum crede. Numele acestor chei este Cheile Băniței, aflate la sud de satul Bănița, fiind săpate de râul Bănița. Acestea se află la extremitatea vestică a Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina, în apropiere de Peștera Bolii.
Despre Cheile Băniței circulă o legendă în care se spune că voinicul Iovan Iorgovan ar fi dus aici a doua sa luptă cu un balaur (Hidra) cu cinci capete, iar feciorul de împărat i-a tăiat al doilea cap. Monstrul, cu cele trei capete rămase sparge muntele, lăsând în urmă canalul sinuos al cheilor, grăbindu-se spre izvoarele dătătoare de sănătate și putere ale lui Hercule de pe valea Cernei. După părerea subsemnatului, povestea este un pic forțată, aceeași legendă circulând în mai multe variante despre Cheile Corcoaiei din valea Cernei și pare mult mai plauzibilă, dar cine sunt eu să judec legendele?
Intrarea în chei se face brusc, fără avertismente. Malul drept este foarte înalt, iar sus, în vârful acestuia se află o cetate dacică ce servea ca punct de sprijin pentru capitala Daciei. Malul stâng este mult mai ”scund” din cauza netezirii acestuia atunci când s-a construit calea ferată Simeria-Petroșani
Pereții calcaroși sunt sculptați în trepte, dând senzația că aici au fost cândva mai multe tuneluri suprapuse. Culoarea dominantă este albul, scos în evidență de dungile verticale de culori închise ceea ce creează un spectacol vizual deosebit.
Deși imediat după intrarea în chei au fost montate pe pereți cabluri de susținere, acestea au ruginit și s-au rupt, punând în pericol integritatea turiștilor (august 2025). Între timp, se spune că au fost înlocuite cablurile vechi cu unele noi, însă pe o distanță mică, aproximativ 20 % din lungimea cheilor. Oricum ar fi, cu cabluri sau fără, cheile se străbat prin apă. Vara este foarte simplu, nivelul apei fiind mic, însă pe vreme ploioasă este periculos. Este bine să aveți încălțări cu talpă aderentă pentru a evita alunecarea pe pietre.
De asemenea, n-ar strica o cască deoarece pot cădea pietre sau copaci de pe versantul drept, ceea ce este cel puțin neplăcut. În 2023 cheile au fost închise o perioadă tocmai pentru a evita accidentările din cauza scurgerilor de pe versanți.
Accesul la chei este simplu. Din Bănița se urmează pârâul cu același nume pe DN 66 Simeria-Petroșani. Când în față îți apare Dealul Cetății, părăsești șoseaua spre stânga prin locul unei foste benzinării. Dacă vii dinspre Petroșani urci cele două serpentine pe lângă Dealul Cetății, apoi cobori câteva sute de metri și faci dreapta înainte de a trece podul peste Bănița. Există indicatoare, nu ai cum să ratezi.
Vizitarea cheilor este scurtă, nu mai mult de un ceas, astfel că n-ar fi rău să le legați cu obiective din apropiere: Peștera Bolii, Cascada Șipot de pe valea Cheii (Râușor), Cheile Crivadiei, turnul Crivadiei, Fundătura Ponorului. Să aveți vreme, vremuri și drumuri bune!
