Se ajunge ușor la Sălciua. Urci sau cobori pe valea Arieșului, fie că vii dinspre Turda, fie că vii dinspre Câmpeni. Ori poate vrei să treci peste Trascău de la Rimetea sau Colțești, sau pur și simplu traversezi masivul după ce ieși din Cheile Râmețului. Orice drum alegi, ajungi la Sălciua.
În calea lui spre Mureș, Arieșul are porțiuni lungi de furie și învolburare, urmate de câte o curgere mai lină, dar înșelătoare.
Milostivindu-se de zbaterile acestuia, munții fac un pas îndărăt, lăsând între pintenii lor o depresiune micuță în care s-a dezvoltat comuna Sălciua din județul Alba.
În lunca largă a râului se pare că este pământ mănos, ori oamenii sunt harnici ori ambele, că se văd holde mari de cucuruz verde-negru, iar mai în vară grâu cu spice grele, semn că vremea a lucrat bine pentru gricultori.
Dar liniștea apelor nu dăinuie. Din partea dreaptă se ivește amenințător abruptul Bedeleului, iar în stânga Muntele Mare își trimite pintenii stâncoși și împăduriți, parcă vorbindu-se să gâtuiască curgerea râului.
Chiar la ieșirea din sat, în aval, apele se prăvălesc din pădure peste stânci încărcate cu mușchi și acoperite cu depuneri de travertin în ultima treaptă a căderii de apă ce se numește cascada Șipote.
În primăvara acestui an (2019, n.a.), autoritățile au construit un scoc de lemn peste Arieș prin care o parte din apele învolburate sunt aduse într-un bazin din beton, prin alte trei scocuri de lemn, astfel că cei ce se opresc pentru amintiri să poată lua și nițică apă. Alături, o construcție din lemn în formă de inimă este locul preferat pentru fotografii cu cascada în fundal.
Parcarea neamenajată permite totuși oprirea multor vehicule, iar o măsuță cu două bănci, așezate sub poalele pădurii chiar lângă calea mocăniței te îndeamnă la o binemeritată hodină.
Dacă ai trecut în viteza mașinii îți rămâne în amintire acest loc pe malul Arieșului și cam atât. Însă, dacă ești cât de cât curios, ofertele sunt nu puține.
În mijlocul satului, pe lângă cele două biserici coboară un drum asfaltat îngust ce traversează râul, apoi se desparte în alte două drumuri asfaltate și înguste. Spre dreapta (DC 104) ajungi pe culmile neîmpădurite ce domină satul (culmea Dumești), cu impresionante puncte de belvedere și acces spre Vânătările Ponorului și Cuibul Corbilor și mai departe spre Cheile Râmețului.
Până la Cuibul Corbilor drumul este accesibil cu mașina. Dacă te hotărăști să iei drumul din stânga (DC 130), acesta te va scoate la cătunul Sub Piatră și Huda lui Papară.
Ca variantă, se poate drumeți spre Poarta Zmeilor și platoul Bedeleu, iar în 6-7 ceasuri ajungi la Rimetea prin Cheile Plaiului sau Cheile Siloșului.
Dacă ajungeți în zonă, nu vă grăbiți. Luați-vă cazare la o pensiune din Sălciua și nu veți regreta.
