Călătorie în Valea Ghimeșului, jud. Harghita

Dintre coastele de miazănoapte ale munților Ciucului, sub vârful Viscol, lăcrimează câteva izvoare curate ce-și adună puterile și, înainte de Făgețel, trei pârâiașe sprintene se-nsoțesc și dau naștere unuia dintre cele mai pitorești râuri moldave, pe numele lui Trotuș, ce-și duce apele năvalnice până dincolo de Onești unde se mai liniștește, ca bătrânii, iar după Adjud se abandonează în Siret, care nu mai este omorât de Venea (Venea ”omoară” pe Siret). Pe hărțile Google îl găsiți ca Agăș River până la intrarea în județul Vrancea.

De la naștere până spre adolescență a săpat vale largă și frumoasă, îmbogățindu-se cu ape scoborâte din munții Ciucului, Hășmașului și Tarcăului, lăsând în urmă sate cu case multe, cu oameni faini și povești pe măsură.

Întreaga vale cuprinsă între izvoarele Trotușului și pasul Ghimeș-Palanca poartă numele de Valea Ghimeșului sau depresiunea Ghimeș.

Zona este populată cu aproximativ 9000 de suflete, marea majoritate fiind ceangăi, populație vorbitoare de limba maghiară, răspândiți în trei comune: Lunca de Sus și Lunca de Jos în județul Harghita, respectiv Ghimeș-Făget în județul Bacău.

În anul 1626, principele Gabor Bethlen construiește la granița imperiului cu Moldova, în buza pasului Ghimeș-Palanca, o vamă și o cetate ale cărei ruine aflate pe dealul de deasupra vămii se pot vizita astăzi și care, din motive necunoscute de subsemnatul, se numește Cetatea Rakoczi, însă prima atestare documentară a locului cu numele Gyimes este din 1677, sub forma Ghemes.

În Valea Ghimeșului se poate pătrunde dinspre Transilvania fie pe șosea, peste pasul Ghimeș (aprox. 1000 m altitudine), fie pe calea ferată Ciceu – Comănești prin tunelul Ciumani cu o lungime de peste 1200 m.

Dacă vii dinspre Gheorgheni, în Racu faci stânga spre Mihăileni și Frumoasa, iar dacă te afli în Miercurea Ciuc, intri pe DN 12A spre Comănești. Din Mihăileni se poate urca spre viaductul Caracău prin Nădejdea spre Livezi.

Odată ajunși în dreptul barajului Frumoasa continuăm pe drumul asfaltat pe sub poale de pădure, iar după câteva bucle coborâm pe un mic afluent ce-și duce apele în lac. Aici este o zonă de agrement superbă, iar un drum comunal în parte asfaltat te poate duce pe lângă lac spre izvoarele Frumoasei. Noi urmăm  șoseaua ce urcă ușor aproape paralel cu afluentul, iar după ce intrăm în pădure începe adevăratul urcuș.

Drumul este bun și după patru serpentine lungi te trezești în pasul Ghimeș ce unește depresiunea Ciucului cu depresiunea Ghimeș, sau valea Ghimeșului, ținta noastră. În față ți se deschide o panoramă superbă pe care musai trebuie s-o admiri de pe culmea înierbată după ca lași mașina în mica parcare de lângă drum. De aici poți ajunge, pe jos, pe vârful Viscol sub care se naște Trotușul.

După ce ne-am bucurat ochii și am încărcat câteva imagini, încălecăm iar caii albi și începem un coborâș scurt, cu două curbe strânse și iacătă-ne lângă mănăstirea Făgețel.

De aici în jos ai sute de prilejuri pentru a admira împrejurimile. Pantele pline de iarbă, cu moțuri de pădure pe alocuri îți fură privirea și-ți cască gura, oferind locurilor o frumusețe nebănuită.

La scurt timp după mănăstire intri în Lunca de Sus, iar pe la jumătate de sat se vede viaductul căii ferate ce iese ca o limbă lungă din tunelul aflat pe malul stâng.

În continuare șoseaua se însoțește cu drumul de fier, încălecându-se din loc în loc, până hăt departe, în câmpie. Noi ne-am oprit în Valea Rece, un sat aflat pe un afluent al Trotușului, chiar la granița dintr Harghita și Bacău.

După ce traversează calea ferată la ieșire din Lunca de Jos, șoseaua trece podul peste Trotuș, iar mai apoi te întâmpină tăblița de intrare în județul Bacău și în ultimul sat de ceangăi, Ghimeș-Făget.

Peste tot sunt pensiuni, care mai de care, însă locurile de cazare trebuie căpărite din vreme, că mai tot timpul anului sunt ocupate. Oamenii, deși unii vorbitori doar de maghiară, sunt foarte amabili și prietenoși.

Dacă aveți o săptămână ori două de vacanță, merită să încercați. Oferte sunt pe toate gusturile.

            Noi, în trei zile de vară până-n seară am vizitat Miercurea Ciuc, cascada Javardi, cetatea Rakoczi, vama și buncărul de sub ea, un muzeu privat al căilor ferate, mănăstirea Prodromița, mormântul lui Emil Rebreanu, clădirea fostei carantine, gara Ghimeș, ba chiar am făcut o călătorie cu trenul dus-întors între Ghimeș și Mihăileni, prin tunelul Ciumani și peste viaductul Caracău.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Verified by MonsterInsights